01999L0062 — RO — 24.03.2022 — 009.003
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
DIRECTIVA 1999/62/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 17 iunie 1999 privind taxarea vehiculelor pentru utilizarea infrastructurilor rutiere (JO L 187 20.7.1999, p. 42) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
DIRECTIVA 2006/38/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 17 mai 2006 |
L 157 |
8 |
9.6.2006 |
|
|
L 363 |
344 |
20.12.2006 |
||
|
DIRECTIVA 2011/76/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 27 septembrie 2011 |
L 269 |
1 |
14.10.2011 |
|
|
L 158 |
356 |
10.6.2013 |
||
|
C 46 |
3 |
18.2.2014 |
||
|
C 101 |
1 |
17.3.2016 |
||
|
C 205 |
1 |
14.6.2018 |
||
|
C 223 |
1 |
7.7.2020 |
||
|
DIRECTIVA (UE) 2022/362 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 24 februarie 2022 |
L 69 |
1 |
4.3.2022 |
|
Astfel cum a fost modificată prin:
|
L 236 |
33 |
23.9.2003 |
Rectificată prin:
DIRECTIVA 1999/62/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 17 iunie 1999
privind taxarea vehiculelor pentru utilizarea infrastructurilor rutiere
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Articolul 1
Prezenta directivă se aplică:
taxelor pe vehicul impuse vehiculelor grele de marfă;
taxelor de trecere și taxelor de utilizare impuse vehiculelor.
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
„rețea rutieră transeuropeană” înseamnă infrastructura de transport rutier menționată în capitolul II secțiunea 3 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ), astfel cum este ilustrată de hărțile din anexa I la regulamentul respectiv;
„rețea transeuropeană de transport centrală” înseamnă infrastructura de transport identificată în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013;
„costuri de construcție” înseamnă costurile legate de construcție, inclusiv, dacă este cazul, costurile financiare, ale oricăruia dintre următoarele elemente:
infrastructuri noi sau îmbunătățiri ale infrastructurilor noi, inclusiv reparații structurale semnificative;
infrastructuri sau îmbunătățiri ale infrastructurilor, inclusiv reparații structurale semnificative, finalizate cu cel mult 30 de ani înainte de 10 iunie 2008, în cazul cărora la 10 iunie 2008 erau deja instituite sisteme de taxare, sau finalizate cu cel mult 30 de ani înainte de stabilirea eventualelor noi sisteme de taxare introduse după 10 iunie 2008; sau
infrastructuri sau îmbunătățiri ale infrastructurilor finalizate înainte de datele menționate la litera (b), în cazul cărora:
un stat membru a stabilit un sistem de taxare care prevede recuperarea acestor costuri prin intermediul unui contract cu un operator de sistem de taxare sau al altor acte legale cu efect echivalent, care au intrat în vigoare înainte de 10 iunie 2008, sau
un stat membru poate demonstra că argumentul care a justificat construirea infrastructurii respective era acela că infrastructura trebuia să aibă o durată de viață proiectată de peste 30 de ani;
„costuri financiare” înseamnă dobânda la împrumuturi și plata de dividende către acționari;
„reparații structurale semnificative” înseamnă reparații structurale, cu excepția reparațiilor care nu mai prezintă niciun beneficiu actual pentru utilizatorii drumurilor, în special în cazul în care lucrarea de reparație a fost înlocuită de refacerea zonei carosabile sau de alte lucrări de construcție;
„autostradă” înseamnă un drum proiectat și construit special pentru traficul de autovehicule, care nu deservește proprietățile pe lângă care trece și care îndeplinește următoarele criterii:
este prevăzut, cu excepția punctelor speciale sau în mod temporar, cu părți carosabile distincte pentru cele două direcții de trafic, separate una de cealaltă printr-o bandă despărțitoare care nu este destinată traficului sau, în mod excepțional, prin alte mijloace;
nu se intersectează la același nivel cu niciun drum, cu nicio cale ferată sau linie de tramvai, pistă de biciclete sau cale pietonală; și
este desemnat special ca autostradă;
„taxă de trecere” înseamnă o anumită sumă plătită cu privire la un vehicul în funcție de distanța parcursă pe o anumită infrastructură și de tipul vehiculului, a cărei plată conferă respectivului vehicul dreptul de a utiliza infrastructurile și care cuprinde una sau mai multe dintre următoarele taxe:
o taxă de utilizare a infrastructurii;
o taxă de congestionare; sau
o taxă bazată pe costurile externe;
„taxă de utilizare a infrastructurii” înseamnă o taxă percepută în vederea recuperării costurilor de construcție, de întreținere, de exploatare și de dezvoltare a infrastructurii, suportate într-un stat membru;
„taxă bazată pe costurile externe” înseamnă o taxă percepută în vederea recuperării costurilor legate de una sau mai multe dintre următoarele:
poluarea atmosferică generată de trafic;
poluarea fonică generată de trafic; sau
emisiile de CO2 generate de trafic;
„costul poluării atmosferice generate de trafic” înseamnă costul prejudiciilor provocate sănătății umane și mediului de eliberarea în atmosferă de particule în suspensie și de precursori ai ozonului, precum NOx și compușii organici volatili, în timpul funcționării unui vehicul;
„costul poluării fonice generate de trafic” înseamnă costul prejudiciilor provocate sănătății umane și mediului de zgomotul emis de vehicule sau creat de interacțiunea acestora cu suprafața carosabilă;
„costul emisiilor de CO2 generate de trafic” înseamnă costul daunelor provocate de eliberarea de CO2 în timpul funcționării unui vehicul;
„congestionare” înseamnă o situație în care volumele de trafic se apropie de capacitatea drumului sau o depășesc;
„taxă de congestionare” înseamnă o taxă pe vehicule percepută în vederea recuperării costurilor legate de congestionare suportate într-un stat membru și a reducerii congestionării;
„taxă medie ponderată de utilizare a infrastructurii” înseamnă venitul total provenit dintr-o taxă de utilizare a infrastructurii pe o perioadă determinată, împărțit la numărul de vehicul-kilometri aferenți vehiculelor grele parcurși pe sectoarele rutiere unde se percepe taxa în cauză în perioada respectivă;
„taxă de utilizare” înseamnă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, infrastructurile menționate la articolul 7 alineatele (1) și (2);
„vehicul” înseamnă un autovehicul, cu patru sau mai multe roți, sau un ansamblu de vehicule articulate, destinat sau utilizat pentru transportul rutier de călători sau de mărfuri;
„vehicul greu” înseamnă un vehicul cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 3,5 tone;
„vehicul greu de marfă” înseamnă un vehicul greu destinat transportului de mărfuri;
„autocar” și „autobuz” înseamnă un vehicul greu destinat transportului a mai mult de opt călători, pe lângă conducătorul auto;
„vehicul ușor” înseamnă un vehicul cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat care nu depășește 3,5 tone;
„autoturism” înseamnă un vehicul ușor destinat transportului a maximum opt călători, pe lângă conducătorul auto;
„vehicul de interes istoric” înseamnă un vehicul care este de interes istoric astfel cum este definit la articolul 3 punctul 7 din Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 );
„microbuz” înseamnă un vehicul ușor destinat transportului a mai mult de opt călători, pe lângă conducătorul auto;
„autorulotă” înseamnă un vehicul cu spațiu pentru facilități de locuit, care conține scaune și o masă, paturi separate sau obținute prin transformarea scaunelor, instalații pentru gătit și spații de depozitare;
„vehicul utilitar ușor” înseamnă un vehicul ușor destinat transportului de mărfuri;
„camionetă” înseamnă un vehicul ușor în înțelesul părții C punctul 4.2 din anexa I la Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 );
„emisii de CO2” ale unui vehicul greu înseamnă emisiile specifice de CO2 ale acestuia prevăzute la punctul 2.3 din dosarul său cu informații pentru client, astfel cum este definit în partea II a anexei IV la Regulamentul (UE) 2017/2400 al Comisiei ( 4 );
„vehicul cu emisii zero” înseamnă:
un „vehicul greu cu emisii zero”, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European și al Consiliului ( 5 ); sau
un autoturism, un microbuz sau un vehicul utilitar ușor fără motor cu ardere internă;
„vehicul greu cu emisii scăzute” înseamnă:
un „vehicul greu cu emisii scăzute”, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2019/1242; sau
un vehicul greu care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din regulamentul respectiv, cu emisii de CO2 mai mici de 50 % din nivelul de referință al emisiilor de CO2 ale grupei sale de vehicule, cu excepția vehiculelor cu emisii zero;
„operator de transport” înseamnă orice întreprindere care transportă mărfuri sau călători pe rețeaua rutieră;
„vehicul din clasa de emisii „Euro 0”, „Euro I”, „Euro II”, „Euro III”, „Euro IV”, „Euro V”, „EEV”, „Euro VI”” înseamnă un vehicul greu care respectă limitele de emisii stabilite în anexa 0;
„tip de vehicul greu” înseamnă o categorie în care se încadrează un vehicul greu în funcție de numărul său de axe, de dimensiunile sale sau de masa sa ori de alți factori de clasificare a vehiculelor care reflectă degradarea produsă drumului, precum sistemul de clasificare în funcție de degradările produse infrastructurii rutiere prevăzut în anexa IV, cu condiția ca sistemul de clasificare folosit să aibă la bază caracteristici ale vehiculului care apar în documentația vehiculului folosită în toate statele membre, sau care sunt vizibile cu ochiul liber;
„subgrup de vehicule” înseamnă un „subgrup de vehicule”, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2019/1242;
„grupă de vehicule” înseamnă o grupare de vehicule enumerată în tabelul 1 din anexa I la Regulamentul (UE) 2017/2400;
„perioada de raportare a anului Y” înseamnă o „perioadă de raportare a anului Y”, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1242;
„traiectoria de reducere a emisiilor” pentru perioada de raportare a anului (Y) și pentru subgrupul de vehicule (sg), și anume ETY,sg, înseamnă produsul dintre factorul anual de reducere a emisiilor de CO2 (R-ETY) și nivelul de referință al emisiilor de CO2 (rCO2sg) ale subgrupului (sg), și anume ETY,sg = R-ETY x rCO2sg; pentru anii Y ≤ 2030, R-ETY și rCO2sg ambele sunt stabilite în conformitate cu punctul 5.1 din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1242; pentru anii Y > 2030, R-ETY este 0,70; rCO2sg se aplică astfel cum a fost ajustat prin actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1242 pentru perioadele de raportare care încep după datele respective de aplicare a actelor delegate menționate;
„nivelul de referință al emisiilor de CO2 ale unei grupe de vehicule” înseamnă:
pentru vehiculele care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2019/1242, suma calculată în conformitate cu formula prevăzută la punctul 3 din anexa I la regulamentul respectiv;
pentru vehiculele care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) 2019/1242, valoarea medie a tuturor emisiilor de CO2 ale vehiculelor din grupa de vehicule respectivă, raportată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956 al Parlamentului European și al Consiliului ( 6 ) pentru prima perioadă de raportare, care va începe după data la care înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor din grupa de vehicule respectivă, care nu respectă obligațiile menționate la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2017/2400, este interzisă în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2017/2400;
„contract de concesiune” înseamnă o „concesiune de lucrări” sau o „concesiune de servicii”, astfel cum sunt definite la articolul 5 punctul 1 litera (a) sau litera (b) din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 7 );
„taxă de concesiune” înseamnă o taxă percepută de un concesionar în temeiul unui contract de concesiune;
„sistem de taxare modificat în mod substanțial” înseamnă un sistem de taxare în cazul căruia se preconizează că modificarea tarifelor va majora veniturile cu peste 10 % în raport cu exercițiul contabil precedent, indiferent de efectul creșterii traficului și după ajustarea în funcție de inflație măsurată pe baza variației indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) la nivelul UE, excluzând energia și produsele alimentare neprelucrate, astfel cum este publicat de Comisie (Eurostat).
În sensul alineatului (1) punctul 2:
în orice situație, proporția costurilor de construcție care urmează să fie luată în considerare nu depășește proporția duratei de viață proiectate actuale a componentelor infrastructurii aflate în uz la 10 iunie 2008 sau la data la care se introduc noile sisteme de taxare, în cazul în care aceasta este o dată ulterioară;
costurile infrastructurii sau ale îmbunătățirii infrastructurii pot include orice cheltuială specifică pentru infrastructură care este destinată să reducă neplăcerile legate de zgomot, să introducă tehnologii inovatoare sau să îmbunătățească siguranța rutieră, precum și plățile reale efectuate de operatorul infrastructurii care corespund unor elemente obiective de protecție a mediului, cum ar fi protecția împotriva contaminării solului.
CAPITOLUL II
Taxarea vehiculului
Articolul 3
Taxele pe vehicul menționate în articol sunt următoarele.
impuesto sobre vehiculos de tracccion mecanica;
impuesto sobre actividades economicas (doar în ceea ce privește valoarea taxelor percepute pentru autovehicule);
taxe spéciale sur certains véhicules routiers;
taxe différentielle sur les véhicules a moteur;
tassa automobilistica;
addizionale del 5 % sulla tassa automobilistica;
Transporto priemonių savininkų ar valdytojų naudotojo mokestis;
Mokestis už Lietuvoje įregistruotas krovinines transporto priemones;
imposto de camionagem;
imposto de circulaçao;
vehicle excise duty;
motor vehicles license.
Articolul 4
Procedurile pentru perceperea și colectarea taxelor menționate la articolul 3 se stabilesc de către fiecare stat membru.
Articolul 5
În privința vehiculelor înmatriculate în statele membre, taxele menționate la articolul 3 se percep numai de către statul membru unde s-a făcut înmatriculare.
Articolul 6
Până la doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Grecia, Italia, Portugalia și Spania sunt autorizate să aplice tarife mai reduse, dar nu mai mici de 65 % din valoarea minimă stabilită în anexa I.
Statele membre pot aplica tarife reduse sau scutiri pentru:
vehiculele utilizate în scopuri de apărare națională sau civilă, de către serviciile de pompieri sau alte servicii de urgență și de către poliție, precum și vehiculele utilizate pentru întreținerea drumurilor;
vehiculele care circulă doar ocazional pe drumurile publice ale statului membru unde s-a făcut înmatricularea și care sunt utilizate de către persoane fizice sau juridice a căror ocupație principală nu este transportul de mărfuri, cu condiția ca activitățile de transport desfășurate de aceste vehicule să nu provoace denaturări ale regulilor concurenței și sub rezerva acordului Comisiei.
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza un stat membru să mențină scutiri și reduceri suplimentare de taxe la vehicule, din motive de politici specifice de natură socio-economică sau legate de infrastructura acelui stat. Aceste scutiri și reduceri se pot aplica numai vehiculelor înmatriculate în acel stat membru, care desfășoară activități de transport exclusiv pe o porțiune bine definită din teritoriul său;
orice stat membru, care dorește să mențină o astfel de scutire sau reducere, informează Comisia cu privire la aceasta și îi înaintează, de asemenea, toate informațiile necesare. În termen de o lună, Comisia informează celelalte state membre cu privire la propunerea de scutire sau de reducere.
Se consideră că menținerea scutirii sau reducerii propuse a fost autorizată de către Consiliu dacă, în decurs de două luni de la data informării statelor membre în conformitate cu primul paragraf, nici Comisia, nici vreun stat membru nu solicită examinarea problemei de către Consiliu.
CAPITOLUL III
Taxe de trecere și taxe de utilizare
Articolul 7
Statele membre pot decide să nu aplice articolul 7ca alineatul (3), articolul 7ga alineatul (1) și articolul 7gb alineatul (2) în cazul unor astfel de taxe de trecere pentru utilizarea podurilor, a tunelurilor și a trecătorilor montane atunci când este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile de mai jos:
aplicarea articolului 7ca alineatul (3), a articolului 7ga alineatul (1) și a articolului 7gb alineatul (2) nu ar fi posibilă din punct de vedere tehnic, întrucât nu se pot introduce astfel de diferențieri în sistemul de taxare în cauză;
aplicarea articolului 7ca alineatul (3), a articolului 7ga alineatul (1) și a articolului 7gb alineatul (2) ar duce la devierea celor mai poluante vehicule, având un impact negativ asupra siguranței rutiere și a sănătății publice.
Un stat membru care decide să nu aplice articolul 7ca alineatul (3), articolul 7ga alineatul (1) și articolul 7gb alineatul (2), în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat, notifică decizia sa Comisiei.
Taxele de trecere și taxele de utilizare se aplică fără discriminare, directă sau indirectă, pe motive legate de:
naționalitatea utilizatorului drumurilor;
statul membru sau țara terță de stabilire a operatorului de transport;
statul membru sau țara terță de înmatriculare a vehiculului; sau
originea sau destinația operațiunii de transport.
Statele membre pot să prevadă tarife reduse pentru taxele de trecere sau de utilizare ori scutiri de la plata acestora pentru:
vehiculele grele scutite de obligația de a instala și de a utiliza aparatură de înregistrare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 );
vehiculele grele de marfă cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat mai mare de 3,5 tone și mai mică de 7,5 tone, utilizate pentru transportul de materiale, echipamente sau mașini destinate conducătorului auto în exercitarea profesiei sale sau pentru livrarea de mărfuri produse în mod artizanal, în cazul în care transportul nu se efectuează contra cost în numele unui terț;
orice vehicul care intră sub incidența condițiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) literele (a) și (b) sau orice vehicul utilizat sau deținut de persoane cu handicap; și
vehiculele cu emisii zero cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de până la 4,25 tone.
Prin derogare de la alineatul (10), statele membre pot aplica taxe de utilizare pentru vehiculele grele pe sectoare ale rețelei transeuropene de transport centrale numai în cazuri justificate în mod corespunzător în care aplicarea unei taxe de trecere:
ar implica costuri administrative, de investiții și de exploatare disproporționate în comparație cu veniturile sau beneficiile preconizate pe care le-ar genera o astfel de taxă de trecere, de exemplu din cauza lungimii limitate a sectoarelor rutiere în cauză, a densității relativ scăzute a populației sau a traficului relativ scăzut; sau
ar conduce la devierea traficului, cu consecințe negative asupra siguranței rutiere sau asupra sănătății publice.
Înainte de aplicarea respectivelor taxe de utilizare, statele membre notifică Comisia cu privire la acest lucru. Notificarea respectivă include motivele care justifică, având în vedere primul paragraf, aplicarea taxei de utilizare pe baza unor criterii obiective și a unor informații clare privind vehiculele și sectoarele rutiere care fac obiectul taxei de utilizare.
Statele membre pot transmite o singură notificare pentru mai multe sectoare rutiere care fac obiectul derogărilor, cu condiția ca justificarea să fie inclusă pentru fiecare sector.
Până la 25 martie 2027, în ceea ce privește vehiculele grele de marfă, un stat membru poate alege să aplice taxe de trecere sau taxe de utilizare numai vehiculelor grele de marfă cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de cel puțin 12 tone, în cazul în care consideră că perceperea de taxe de trecere sau de taxe de utilizare pentru vehiculele grele de marfă de mai puțin de 12 tone:
ar crea efecte negative semnificative asupra fluidității traficului, asupra mediului, a nivelurilor de zgomot, a congestionării traficului, a sănătății sau a siguranței rutiere, din cauza devierii traficului;
ar implica costuri administrative care depășesc 15 % din veniturile suplimentare generate de această extindere; sau
ar viza o categorie de vehicule care nu generează mai mult de 10 % din costurile taxabile privind infrastructura.
Statele membre care decid să aplice taxe de trecere sau taxe de utilizare sau ambele doar vehiculelor grele de marfă cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de cel puțin 12 tone informează Comisia în legătură cu decizia lor împreună cu motivele care au stat la baza acesteia.
Respectiva evaluare ține seama de evoluția sistemelor de taxare aplicate vehiculelor ușoare în ceea ce privește tipul de taxare aplicat diferitelor categorii de vehicule, dimensiunea rețelei acoperite, proporționalitatea stabilirii prețului și alte elemente relevante.
Pe baza respectivei evaluări, Comisia, după caz, prezintă o propunere legislativă de modificare a dispozițiilor relevante ale prezentei directive.
Articolul 7a
Un stat membru poate decide că pentru vehiculele înmatriculate în statul membru respectiv se aplică numai tarife anuale.
Statele membre stabilesc taxele de utilizare, inclusiv costurile administrative, pentru toate vehiculele grele la un nivel care nu depășește tarifele maxime stabilite în anexa II.
Statele membre pot limita folosirea taxei de utilizare zilnice numai în scopul tranzitului.
De asemenea, statele membre pot pune la dispoziție utilizarea infrastructurii și pentru alte intervale de timp. În astfel de cazuri, statele membre aplică tarifele în conformitate cu principiul egalității de tratament între utilizatori, ținând seama de toți factorii relevanți, în special de tariful anual și de tarifele aplicate pentru celelalte intervale de timp menționate la primul paragraf, de tiparele de utilizare existente și de costurile administrative.
În ceea ce privește sistemele de taxe de utilizare adoptate înainte de 24 martie 2022, statele membre pot menține tarifele care sunt mai mari decât limitele stabilite la primul paragraf cu condiția ca acestea să fi fost în vigoare înaintea respectivei date și pot menține tarifele corespondente mai mari pentru alte perioade de utilizare, în conformitate cu principiului egalității de tratament. ►C2 Cu toate acestea, ele respectă limitele stabilite la primul paragraf, precum și al treilea paragraf, de îndată ce intră în vigoare sisteme de taxare modificate în mod substanțial, dar cel târziu până la 25 martie 2030. ◄
Articolul 7aa
Articolul 7b
Articolul 7c
În cazul în care statele membre aplică o taxă bazată pe costurile externe pentru vehiculele grele, aceasta face obiectul unei variații și este stabilită în conformitate cu cerințele minime și cu metodele menționate în anexa IIIa și respectă valorile de referință prevăzute în anexele IIIb și IIIc. Statele membre pot să aleagă să recupereze numai un procent din costurile respective.
Articolul 7ca
Primul paragraf nu se mai aplică după patru ani de la data la care au început să se aplice normele prin care s-au introdus standardele respective.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot decide să nu aplice o taxă bazată pe costurile externe respectivelor sectoare rutiere în cazul în care aceasta ar duce la devierea celor mai poluante vehicule, ceea ce ar avea un impact negativ asupra siguranței rutiere și a sănătății publice.
Rezultatul respectivei evaluări opționale, inclusiv o justificare a motivului pentru care nu se aplică taxa bazată pe costurile externe sau reducerea, se notifică Comisiei.
Articolul 7cb
Articolul 7d
În termen de maximum șase luni de la adoptarea noilor standarde de emisii Euro mai stricte, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă pentru a stabili valorile de referință corespunzătoare din anexa IIIb și pentru a ajusta tarifele maxime ale taxelor de utilizare prevăzute în anexa II.
Articolul 7da
Veniturile generate de taxele de congestionare sau echivalentul în valoare financiară al respectivelor venituri se folosesc pentru a soluționa problema congestionării sau pentru a dezvolta transportul durabil și mobilitatea în general.
În cazul în care aceste venituri sunt alocate bugetului general, se consideră că un stat membru a aplicat al doilea paragraf dacă acesta pune în aplicare politici de sprijin financiar pentru a soluționa problema congestionării sau pentru a dezvolta transportul durabil și mobilitatea care au o valoare echivalentă cu veniturile generate din taxele de congestionare.
Articolul 7e
Articolul 7f
După informarea Comisiei, un stat membru poate adăuga un supliment la taxa de utilizare a infrastructurii percepută pe anumite sectoare rutiere care sunt afectate în mod regulat de congestionare sau a căror utilizare de către vehicule provoacă daune importante mediului, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
veniturile generate din supliment sunt investite în finanțarea dezvoltării serviciilor de transport sau în construcția sau întreținerea infrastructurii de transport a rețelei transeuropene de transport centrale, care contribuie direct la reducerea congestionării sau a daunelor aduse mediului și care sunt situate pe același coridor ca sectorul rutier pe care se aplică suplimentul;
suplimentul nu depășește 15 % din taxa medie ponderată de utilizare a infrastructurii calculată în conformitate cu articolul 7b alineatul (1) și cu articolul 7e din prezenta directivă, cu excepția situației în care veniturile generate sunt investite în sectoare transfrontaliere ale unui coridor al rețelei centrale, identificat în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, caz în care suplimentul nu poate depăși 25 % din respectiva taxă medie ponderată de utilizare a infrastructurii, sau două sau mai multe state membre aplică un supliment pe același coridor, caz în care, cu acordul tuturor statelor membre care fac parte din coridorul respectiv și care se învecinează cu statele membre pe teritoriul cărora se află sectorul de coridor căruia i se aplică suplimentul, respectivul supliment poate depăși 25 %, dar nu poate depăși 50 % din respectiva taxă medie ponderată de utilizare a infrastructurii;
aplicarea suplimentului nu conduce la un tratament inechitabil al traficului comercial în raport cu alți utilizatori ai drumurilor;
înaintea aplicării suplimentului, se transmit Comisiei o descriere a locului exact unde este perceput suplimentul și o dovadă a deciziei de finanțare a infrastructurii de transport sau a serviciilor de transport, menționate la litera (a);
perioada în care urmează să se aplice suplimentul este definită și delimitată în avans și este conformă, în privința veniturilor care se preconizează că vor fi obținute, cu planurile financiare și cu analiza cost-beneficiu aferente proiectelor cofinanțate cu veniturile provenite din supliment.
Articolul 7g
Taxa de utilizare a infrastructurii poate face obiectul unei variații cu scopul de a reduce congestionarea, de a reduce la minimum deteriorarea infrastructurii și de a optimiza utilizarea infrastructurii vizate sau de a promova siguranța rutieră, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
variația este transparentă, făcută publică și pusă la dispoziția tuturor utilizatorilor în condiții de egalitate;
variația este aplicată în funcție de momentul zilei, de tipul de zi sau de anotimp;
nicio taxă de utilizare a infrastructurii nu depășește cu mai mult de 175 % nivelul maxim al taxei medii ponderate de utilizare a infrastructurii menționate la articolul 7b;
perioadele de vârf în care se aplică cele mai ridicate taxe de utilizare a infrastructurii în scopul reducerii congestionării nu depășesc șase ore pe zi;
variația este elaborată și aplicată într-un mod transparent și neutru din punctul de vedere al veniturilor, pe un sector rutier afectat de congestionare, prin oferirea de tarife reduse ale taxelor de trecere pentru utilizatorii drumurilor care călătoresc în afara orelor de vârf și prin aplicarea de tarife majorate ale taxei de trecere pentru utilizatorii drumurilor care călătoresc în timpul orelor de vârf pe același sector rutier;
nicio taxă de congestionare nu este percepută pe sectorul rutier în cauză.
Un stat membru care dorește să introducă o astfel de variație sau să modifice o variație existentă informează Comisia în legătură cu intenția sa și pune la dispoziția acesteia informațiile necesare pentru a evalua dacă sunt întrunite condițiile.
Prin derogare de la primul paragraf, un stat membru poate decide să nu aplice cerința de a varia taxa de utilizare a infrastructurii în cazul în care se aplică oricare dintre următoarele:
această cerință ar compromite grav coerența sistemelor de taxare de pe teritoriul său;
nu ar fi posibil din punct de vedere tehnic să se introducă astfel de diferențieri în sistemul de taxare în cauză;
aceasta ar duce la devierea celor mai poluante vehicule, având un impact negativ asupra siguranței rutiere și a sănătății publice;
taxa de trecere include o taxă bazată pe costurile externe pentru poluarea atmosferică.
Orice astfel de derogare sau exceptare este notificată Comisiei.
Articolul 7ga
Statele membre aplică variația respectivă subgrupurilor de vehicule grele care intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) 2019/1242, cel târziu după doi ani de la publicarea nivelului de referință al emisiilor de CO2 pentru respectivele subgrupuri de vehicule în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din regulamentul menționat.
Pentru clasele 1, 4 și 5 de emisii de CO2, menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, variația se aplică grupelor de vehicule grele care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) 2019/1242, în termen de cel mult doi ani de la publicarea nivelului de referință al emisiilor de CO2 în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (7) de la prezentul articol, pentru grupa relevantă. În cazul în care punctul 5.1 din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1242 este modificat printr-un act legislativ al Uniunii în așa fel încât să se acopere nivelul de referință al emisiilor de CO2 relevant pentru o grupă de vehicule grele, respectivul nivel de referință al emisiilor de CO2 nu mai este stabilit în temeiul alineatului (7) de la prezentul articol, ci în conformitate cu punctul 5.1 din anexa I la regulamentul menționat.
În cazul în care traiectoriile de reducere a emisiilor pentru grupele de vehicule grele care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) 2019/1242 sunt stabilite printr-un act legislativ al Uniunii de modificare a punctului 5.1 din anexa I la regulamentul menționat, variațiile claselor 2 și 3 de emisii de CO2, astfel cum sunt definite la alineatul (2) de la prezentul articol, se aplică de la data intrării în vigoare a traiectoriilor de reducere a emisiilor.
Fără a aduce atingere reducerii tarifelor prevăzute la alineatul (3), statele membre pot să prevadă tarife reduse pentru taxele de utilizare a infrastructurii sau pentru taxele de utilizare ori scutiri de la plata acestora pentru vehiculele cu emisii zero din orice grupă de vehicule în perioada cuprinsă între 24 martie 2022 și 31 decembrie 2025. Începând cu 1 ianuarie 2026, aceste reduceri se limitează la 75 % în raport cu taxa pentru clasa 1 de emisii de CO2, astfel cum este definită la alineatul (2).
Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre stabilesc, pentru fiecare tip de vehicul greu, următoarele clase de emisii de CO2:
clasa 1 de emisii de CO2 – vehicule care nu se încadrează în niciuna dintre clasele de emisii de CO2 menționate la literele (b)-(e);
clasa 2 de emisii de CO2 – vehicule din subgrupul de vehicule sg înmatriculate pentru prima dată în perioada de raportare a anului Y care prezintă un nivel de emisii de CO2 situat cu mai mult de 5 % sub traiectoria de reducere a emisiilor pentru perioada de raportare a anului Y și pentru subgrupul de vehicule sg, dar care nu aparțin niciuneia dintre clasele de emisii de CO2 menționate la literele (c), (d) și (e);
clasa 3 de emisii de CO2 – vehicule din subgrupul de vehicule sg înmatriculate pentru prima dată în perioada de raportare a anului Y care prezintă un nivel de emisii de CO2 situat cu mai mult de 8 % sub traiectoria de reducere a emisiilor pentru perioada de raportare a anului Y și pentru subgrupul de vehicule sg și care nu aparțin niciuneia dintre clasele de emisii de CO2 menționate la literele (d) și (e);
clasa 4 de emisii de CO2 – vehicule grele cu emisii scăzute;
clasa 5 de emisii de CO2 – vehicule cu emisii zero.
Statele membre se asigură că clasificarea unui vehicul care aparține clasei 2 sau 3 de emisii de CO2 este reevaluată o dată la șase ani de la data primei înmatriculări și că, după caz, vehiculul este reclasificat în clasa de emisii relevantă pe baza pragurilor aplicabile la momentul respectiv. Reclasificarea intră în vigoare, în ceea ce privește o taxă de utilizare, cel târziu în prima zi de validitate a acesteia sau după data respectivei reclasificări.
Fără a se aduce atingere alineatului (1), vehiculelor din clasele 2, 3, 4 și 5 de emisii de CO2 li se aplică taxe reduse, după cum urmează:
clasa 2 de emisii de CO2 – o reducere cuprinsă între 5 % și 15 % în raport cu taxa aplicabilă vehiculelor din clasa 1 de emisii de CO2;
clasa 3 de emisii de CO2 – o reducere cuprinsă între 15 % și 30 % în raport cu taxa aplicabilă vehiculelor din clasa 1 de emisii de CO2;
clasa 4 de emisii de CO2 – o reducere cuprinsă între 30 % și 50 % în raport cu taxa aplicabilă vehiculelor din clasa 1 de emisii de CO2;
clasa 5 de emisii de CO2 – o reducere cuprinsă între 50 % și 75 % în raport cu taxa aplicabilă vehiculelor din clasa 1 de emisii de CO2.
În cazul în care taxa de utilizare a infrastructurii sau taxa de utilizare variază, de asemenea, în funcție de clasa de emisii Euro, reducerile menționate la primul paragraf se aplică în raport cu taxa aplicată la cele mai stricte standarde de emisii Euro.
Actele de punere în aplicare respective reproduc datele relevante pentru fiecare grupă de vehicule care sunt publicate în raportul menționat la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2018/956. Comisia adoptă respectivele acte de punere în aplicare în termen de șase luni de la publicarea raportului relevant menționat la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2018/956.
Articolul 7gb
Fără a aduce atingere alineatului (2) al prezentului articol, se aplică tarife mai scăzute ale taxelor de trecere și ale taxelor de utilizare în cazul autoturismelor, al microbuzelor și al vehiculelor utilitare ușoare care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiții:
emisiile lor specifice de CO2, stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei ( 12 ), sunt egale cu zero sau inferioare nivelurilor următoare:
pentru perioada 2021-2024, obiectivele privind întregul parc de vehicule de la nivelul UE2021 stabilite în conformitate cu punctul 6 din partea A și punctul 6 din partea B ale anexei I la Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului ( 13 );
pentru perioada 2025-2029, obiectivele privind întregul parc de vehicule de la nivelul UE, stabilite în conformitate cu punctul 6.1.1 din partea A și cu punctul 6.1.1 din partea B ale anexei I la Regulamentul (UE) 2019/631;
pentru perioada de după 2030, obiectivele privind întregul parc de vehicule de la nivelul UE, stabilite în conformitate cu punctul 6.1.2 din partea A și cu punctul 6.1.2 din partea B ale anexei I la Regulamentul (UE) 2019/631;
emisiile lor de poluanți, stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1151, sunt cele specificate în tabelul din anexa VII la prezenta directivă. Statele membre pot aplica reducerea pentru vehiculele cu emisii zero menționate în anexa VII la prezenta directivă fără a aplica reduceri pentru celelalte categorii de performanță privind emisiile menționate în anexa respectivă.
În cazul în care statele membre aleg să aplice criterii diferite de performanță privind emisiile sau nivele de reducere diferite față de cele prevăzute la alineatul (1) sau aleg să includă criterii diferite sau suplimentare, acestea informează Comisia, cu cel puțin șase luni înainte de introducerea oricărei variații, cu privire la alegerile lor și le justifică.
Cu toate acestea, statele membre pot alege să aplice reduceri numai în cazul vehiculelor cu emisii zero, fără a aplica nicio variație în cazul altor vehicule și fără a informa Comisia.
Articolul 7h
Cu cel puțin șase luni înainte de punerea în aplicare a unui sistem de taxare nou sau modificat în mod substanțial pentru perceperea taxelor de utilizare a infrastructurii, statele membre transmit Comisiei:
pentru alte sisteme de taxare decât cele care implică taxele de concesiune:
pentru sistemele de taxare care implică taxe de concesiune:
▼M9 —————
Articolul 7i
Statele membre pot diminua sau acorda reduceri la taxa privind infrastructura, cu condiția ca:
structura de taxare rezultată să fie proporțională, să fie făcută publică și pusă la dispoziția utilizatorilor în condiții de egalitate și să nu conducă la costuri suplimentare sub forma unor taxe mai mari pentru alți utilizatori;
asemenea diminuări sau reduceri să reflecte economiile efective realizate la nivelul costurilor administrative aferente tratării utilizatorilor frecvenți, în comparație cu utilizatorii ocazionali;
reducerile să nu depășească 13 % din taxa de utilizare a infrastructurii plătită de vehicule echivalente care nu pot beneficia de diminuarea sau de reducerea respectivă.
Articolul 7j
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorul drumurilor poate declara clasa de emisii a vehiculului cel puțin prin mijloace electronice înainte de a utiliza infrastructura. Statele membre pot oferi mijloace electronice și neelectronice pentru a permite utilizatorului să furnizeze dovezi spre a beneficia de reduceri ale taxelor de trecere sau, după caz, în eventualitatea unei verificări. Statele membre pot solicita ca dovezile furnizate prin mijloace electronice să fie puse la dispoziție înainte ca infrastructura să fie utilizată.
Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a se asigura că furnizarea de dovezi ulterior utilizării infrastructurii este acceptată timp de 30 de zile sau o perioadă mai lungă stabilită de statele membre după utilizarea infrastructurii și pentru a asigura rambursarea oricărei diferențe dintre taxele de trecere sau de utilizare aplicate și taxa de trecere sau de utilizare corespunzătoare clasei de emisii a vehiculului în cauză care rezultă din dovezile furnizate în termenul aplicabil.
Articolul 7k
Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezenta directivă nu afectează libertatea statelor membre care introduc un sistem de taxe de trecere de a oferi o compensație adecvată.
Articolul 8
Un sistem comun trebuie să respecte, pe lângă condițiile de la articolul 7, următoarele:
plata taxei comune de utilizare oferă acces la rețea, astfel cum este definit de către statele membre participante în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2);
tarifele pentru taxa comună de utilizare se stabilesc de către statele membre participante la niveluri care să nu fie mai mari decât tarifele maxime menționate la articolul 7a;
alte state membre se pot alătura sistemului comun;
statele membre participante elaborează o schemă potrivit căreia fiecare dintre acestea primește o cotă-parte corectă din veniturile acumulate din taxa de utilizare.
Articolul 8a
Fiecare stat membru monitorizează sistemul de taxe și/sau tarife de utilizare pentru a se asigura că funcționează în mod transparent și nediscriminatoriu.
Articolul 8b
CAPITOLUL IV
Dispoziții finale
Articolul 9
Prezenta directivă nu împiedică aplicarea nediscriminatorie de către statele membre a:
taxelor sau tarifelor specifice:
taxelor de parcare și tarife specifice ale traficului urban.
Prezenta directivă nu împiedică statele membre să aplice:
taxe de reglementare destinate special pentru reducerea congestionării sau pentru combaterea efectelor negative asupra mediului, inclusiv calitatea inferioară a aerului, pe orice drum dintr-o zonă urbană, inclusiv pe drumuri din rețeaua transeuropeană de transport care traversează zone urbane;
taxe destinate special pentru a finanța construirea, exploatarea, întreținerea și dezvoltarea de instalații, încorporate în sau montate de-a lungul sau deasupra drumurilor, care furnizează energie vehiculelor cu emisii scăzute și cu emisii zero aflate în mișcare și care sunt percepute pentru astfel de vehicule.
Respectivele taxe se aplică în mod nediscriminatoriu.
Statele membre decid destinația veniturilor generate de aplicarea prezentei directive. Pentru ca rețeaua de transport să poată fi dezvoltată în ansamblu, veniturile generate de taxa de utilizare a infrastructurii și taxa bazată pe costurile externe sau echivalentul valorii financiare a acestor venituri ar trebui utilizate în beneficiul sectorului transporturilor și optimizarea în ansamblu a sistemului de transport. În special, veniturile generate de taxele bazate pe costurile externe sau echivalentul valorii financiare a acestor venituri ar trebui utilizate pentru îmbunătățirea caracterului durabil al transporturilor, între altele prin una sau mai multe din următoarele opțiuni:
facilitarea stabilirii unei tarifări eficace;
reducerea la sursă a poluării generate de transportul rutier;
atenuarea la sursă a efectelor poluării generate de transportul rutier;
îmbunătățirea performanțelor energetice și reducerea emisiilor de dioxid de carbon ale vehiculelor;
dezvoltarea unor infrastructuri alternative pentru utilizatorii transporturilor și/sau extinderea capacității existente;
sprijinirea rețelei transeuropene de transport;
optimizarea logisticii;
îmbunătățirea siguranței rutiere; și
punerea la dispoziție a unor locuri de parcare sigure.
▼M9 —————
Articolul 9a
Statele membre stabilesc modalități de control adecvate și determină sistemul de sancțiuni aplicabile la încălcarea dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile stabilite sunt efective, proporționale și disuasive.
Articolul 9b
Comisia facilitează dialogul și schimbul de expertiză tehnică între statele membre în legătură cu punerea în aplicare a prezentei directive și, în special, a anexelor.
Articolul 9c
Articolul 9d
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 9e pentru a modifica prezenta directivă cu privire la anexa 0, formulele de la punctele 4.1 și 4.2 din anexa IIIa și valorile indicate în tabelele din anexele IIIb și IIIc, în vederea adaptării acestora la progresul științific și tehnic.
În circumstanțele menționate la articolul 7cb alineatul (4), Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 9e pentru a modifica prezenta directivă cu privire la valorile de referință ale taxei bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2 prevăzute în anexa IIIc, ținând seama de prețul efectiv al carbonului aplicat combustibililor pentru transportul rutier în Uniune. Aceste modificări se limitează la asigurarea faptului că nivelul taxelor bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2 nu depășește ceea ce este necesar pentru internalizarea costurilor externe respective.
Articolul 9e
▼M9 —————
Articolul 10
Articolul 10a
Sumele se actualizează automat, prin ajustarea valorii de bază în euro sau în cenți cu variația procentuală a indicelui respectiv. Sumele rezultate se rotunjesc până la valoarea cea mai apropiată în unități euro în cazul anexei II și până la valoarea cea mai apropiată în zecimi de cent în cazul anexelor IIIb și IIIc.
Articolul 11
Raportul publicat în temeiul alineatului (1) include informații cu privire la:
evoluția aplicării taxelor pentru utilizarea infrastructurii rutiere, și anume rețelele și categoriile de vehicule vizate, inclusiv orice scutire în temeiul articolului 7, 7c sau 7gb;
variația taxelor de utilizare a infrastructurii sau a taxelor de utilizare în funcție de categoria de vehicule și de tipul de vehicul greu;
variația taxelor de utilizare a infrastructurii sau a taxelor de utilizare în funcție de performanța de mediu a vehiculelor, în temeiul articolului 7g, 7ga sau 7gb;
dacă este cazul, variația taxelor de utilizare a infrastructurii în funcție de momentul zilei, de tipul de zi sau de anotimp, în temeiul articolului 7g alineatul (1);
taxa bazată pe costurile externe percepută pentru fiecare combinație de clasă de vehicule, tip de drum și interval de timp;
taxa medie ponderată de utilizare a infrastructurii, precum și veniturile totale obținute în urma aplicării acestei taxe;
veniturile totale obținute în urma aplicării de taxe bazate pe costurile externe;
veniturile totale obținute în urma aplicării de taxe de congestionare pe categorie de vehicule;
veniturile totale obținute în urma aplicării de suplimente și sectoarele rutiere pe care au fost percepute;
veniturile totale obținute în urma aplicării de taxe de trecere sau de taxe de utilizare sau, după caz, a ambelor;
utilizarea veniturilor generate prin aplicarea prezentei directive și modul în care această utilizare a permis statului membru să îndeplinească obiectivele menționate la articolul 9 alineatul (2) sau, în cazul în care aceste venituri sunt alocate bugetului general, informații privind nivelul cheltuielilor alocate infrastructurii de transport rutier și proiectelor de transport durabil; și
evoluția ponderii vehiculelor care aparțin diferitelor clase de emisii pe drumurile cu taxă de trecere.
Statele membre care pun la dispoziția publicului online informațiile respective pot decide să nu întocmească raportul.
Articolul 12
Când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre adoptă procedura de realizare unei astfel de trimiteri.
Articolul 13
Prezenta directivă intră în vigoare din ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 14
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
ANEXA 0
LIMITE ALE EMISIILOR
Vehicule „EURO 0”
|
Masa monoxidului de carbon (CO) g/kWh |
Masa hidrocarburilor (HC) g/kWh |
Masa oxizilor de azot (NOx) g/kWh |
|
12,3 |
2,6 |
15,8 |
Vehicule „EURO I”/„EURO II”
|
|
Masa monoxidului de carbon (CO) g/kWh |
Masa hidrocarburilor (HC) g/kWh |
Masa oxizilor de azot (NOx) g/kWh |
Masa particulelor (PT) g/kWh |
|
Vehicul „EURO I” |
4,9 |
1,23 |
9,0 |
0,4 (1) |
|
Vehicul „EURO II” |
4,0 |
1,1 |
7,0 |
0,15 |
|
(1)
În cazul motoarelor cu un regim nominal de putere de 85 kW sau mai mic, se aplică un coeficient de 1,7 la valoarea limită a emisiei de particule |
||||
Vehicule „EURO III”/„EURO IV”/„EURO V”/„EEV”
|
Masa specifică a monoxidului de carbon, a hidrocarburilor totale, a oxizilor de azot și a particulelor, determinate prin testul ESC și opacitatea gazelor evacuate determinată prin testul ELR, nu trebuie să depășească următoarele valori (1): |
|||||
|
|
Masa monoxizilor de carbon (CO) g/kWh |
Masa hidrocarburilor (HC) g/kWh |
Masa oxizilor de azot (NOx) g/kWh |
Masa particulelor (PT) g/kWh |
Gaze evacuate m-1 |
|
Vehicul „EURO III” |
2,1 |
0,66 |
5,0 |
0,10 (1) |
0,8 |
|
Vehicul „EURO IV” |
1,5 |
0,46 |
3,5 |
0,02 |
0,5 |
|
Vehicul „EURO V” |
1,5 |
0,46 |
2,0 |
0,02 |
0,5 |
|
Vehicul „EEV” |
1,5 |
0,25 |
2,0 |
0,02 |
0,15 |
|
(1)
Un ciclu de testare constă dintr-o secvență de puncte de testare, fiecare punct definit de o viteză și un cuplu pe care motorul trebuie să le respecte în regim stabilizat (testul ESC) sau condiții de funcționare tranzitorii (teste ETC și ERL)
(2)
0,13 pentru motoarele a căror capacitate cilindrică unitară este mai mică de 0,7 dm3 iar turația nominală este mai mare dede 3 000 min-1. |
|||||
Limitele emisiilor pentru Euro VI
|
|
Valori-limită |
|||||||
|
CO (mg/kWh) |
THC (mg/kWh) |
NMHC (mg/kWh) |
CH4 (mg/kWh) |
NOX (1) (mg/kWh) |
NH3 (ppm) |
Masa particulelor (mg/kWh) |
Numărul particulelor (nr./kWh) |
|
|
WHSC (CI) |
1 500 |
130 |
|
|
400 |
10 |
10 |
8,0 x 1011 |
|
WHTC (CI) |
4 000 |
160 |
|
|
460 |
10 |
10 |
6,0 x 1011 |
|
WHTC (PI) |
4 000 |
|
160 |
500 |
460 |
10 |
10 |
6,0 x 1011 |
|
Notă: PI = aprindere prin scânteie. CI = aprindere prin comprimare. (1) Nivelul admisibil al componentei NO2 în valoarea-limită a emisiilor de NOx poate fi stabilit ulterior. |
||||||||
Viitoare clase de emisii pentru vehicule astfel cum sunt definite în Directiva 88/77/CEE și modificări ulterioare pot fi luate în considerare.
ANEXA I
VALORILE MINIME ALE TAXELOR CE TREBUIE APLICATE VEHICULELOR
Autovehicule
|
Numărul de axe și greutatea brută încărcată maxim admisă (în tone) |
Valoarea minimă a taxei (în euro/an) |
||
|
Nu mai puțin de |
Mai puțin de |
Ax(e) motor(oare) cu suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute (1) |
Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare |
|
Două axe |
|||
|
12 |
13 |
0 |
31 |
|
13 |
14 |
31 |
86 |
|
14 |
15 |
86 |
121 |
|
15 |
18 |
121 |
274 |
|
Trei axe |
|||
|
15 |
17 |
31 |
54 |
|
17 |
19 |
54 |
111 |
|
19 |
21 |
111 |
144 |
|
21 |
23 |
144 |
222 |
|
23 |
25 |
222 |
345 |
|
25 |
26 |
222 |
345 |
|
Patru axe |
|||
|
23 |
25 |
144 |
146 |
|
25 |
27 |
146 |
228 |
|
27 |
29 |
228 |
362 |
|
29 |
31 |
362 |
537 |
|
31 |
32 |
362 |
537 |
|
(1)
Suspensiile recunoscute ca fiind echivalente în conformitate cu definiția din Anexa II la Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996, de stabilire pentru anumite vehicule ce circulă în Comunitate a dimensiunilor maxime admise în traficul național și internațional și a greutăților maxime admise în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59). |
|||
COMBINAȚII DE VEHICULE (VEHICULE ARTICULATE ȘI AUTOTRENURI)
|
Numărul de axe și greutatea brută încărcată maxim admisă (în tone) |
Valoarea minimă a taxei (în euro/an) |
||
|
Nu mai puțin de |
Mai puțin de |
Ax(e) motor(oare) cu suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute (1) |
Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare |
|
2 + 1 axe |
|||
|
12 |
14 |
0 |
0 |
|
14 |
16 |
0 |
0 |
|
16 |
18 |
0 |
0 |
|
18 |
20 |
14 |
32 |
|
20 |
22 |
32 |
75 |
|
22 |
23 |
75 |
97 |
|
23 |
25 |
97 |
175 |
|
25 |
28 |
175 |
307 |
|
2 + 2 axe |
|||
|
23 |
25 |
30 |
70 |
|
25 |
26 |
70 |
115 |
|
26 |
28 |
115 |
169 |
|
28 |
29 |
169 |
204 |
|
29 |
31 |
204 |
335 |
|
31 |
33 |
335 |
465 |
|
33 |
36 |
465 |
706 |
|
36 |
38 |
465 |
706 |
|
2 + 3 axe |
|||
|
36 |
38 |
370 |
515 |
|
38 |
40 |
515 |
700 |
|
3 + 2 axe |
|||
|
36 |
38 |
327 |
454 |
|
38 |
40 |
454 |
628 |
|
40 |
44 |
628 |
929 |
|
3 + 3 axe |
|||
|
36 |
38 |
186 |
225 |
|
38 |
40 |
225 |
336 |
|
40 |
44 |
336 |
535 |
|
(1)
Suspensiile recunoscute ca fiind echivalente în conformitate cu definiția din Anexa II la Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996, de stabilire pentru anumite vehicule ce circulă în Comunitate a dimensiunilor maxime admise în traficul național și internațional și a greutăților maxime admise în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59). |
|||
ANEXA II
VALORILE MAXIME ÎN EURO ALE TAXELOR DE UTILIZARE, INCLUSIV COSTURILE ADMINISTRATIVE, MENȚIONATE LA ARTICOLUL 7A ALINEATUL (2)
Anual
|
|
maximum trei axe |
minimum patru axe |
|
Euro 0 |
1 899 |
3 185 |
|
Euro I |
1 651 |
2 757 |
|
Euro II |
1 428 |
2 394 |
|
Euro III |
1 242 |
2 073 |
|
Euro IV |
1 081 |
1 803 |
|
Euro V |
940 |
1 567 |
|
Euro VI |
855 |
1 425 |
Lunar, săptămânal și zilnic
Tarifele maxime lunare, săptămânale și zilnice sunt proporționale cu durata utilizării infrastructurii.
ANEXA III
PRINCIPIILE ESENȚIALE PENTRU ALOCAREA COSTURILOR ȘI CALCULUL TAXELOR DE UTILIZARE
Prezenta anexă specifică principiile esențiale pentru calculul taxei medii ponderate de utilizare a infrastructurii pentru a reflecta dispozițiile articolului 7b alineatul (1). Obligația de a lega taxele de utilizare a infrastructurii de costuri nu aduce atingere libertății statelor membre de a decide, în conformitate cu articolul 7b alineatul (2), să nu recupereze costurile în întregime prin veniturile obținute din taxele de utilizare a infrastructurii sau libertății de variație a taxelor specifice de utilizare a infrastructurii în raport cu media, în conformitate cu articolul 7f.
Aplicarea acestor principii este pe deplin compatibilă cu alte obligații existente în legislația ►M3 Uniunii ◄ , în special cerința privind acordarea contractele de concesiune în conformitate cu Directiva 2004/18/CE și alte instrumente ►M3 Uniunii ◄ din domeniul achizițiilor publice.
În cazul în care un stat membru se angajează în negocieri cu una sau mai multe părți terțe în vederea încheierii unui contract de concesiune privind construirea sau exploatarea unui părți a infrastructurii sale sau în acest sens încheie un acord similar bazat pe legislația internă sau un acord sprijinit de guvernul unui stat membru, respectarea acestor principii va fi interpretată pe baza rezultatelor acestor negocieri.
1. Definirea rețelei de drumuri și a vehiculelor reglementate
2. Costurile infrastructurii
2.1. Costuri de investiție
2.2. Costuri de întreținere anuale și costuri pentru reparații structurale
3. Costuri de operare, gestionare și taxare
Aceste costuri includ toate costurile atrase de operatorul infrastructurii care nu sunt reglementate la punctul 2 și care sunt legate de punerea în aplicare, exploatarea și gestionarea infrastructurii și a sistemul de taxare. Acestea includ în special:
Costurile pot include rentabilitatea capitalului sau o marjă de profit ce reflectă gradul riscului transferat.
Astfel de costuri sunt repartizate în mod echitabil și transparent între toate clasele de vehicule care sunt supuse sistemului de taxare.
4. Ponderea traficului de vehicule grele, coeficienții de echivalență și mecanismul de corectare
|
Clasa de vehicule (1) |
Coeficienți de echivalență |
||
|
Reparații structurale (2) |
Investiții |
Întreținere anuală |
|
|
Între 3,5 t și 7,5 t, clasa 0 |
1 |
1 |
1 |
|
> 7,5 t, clasa I |
1,96 |
1 |
1 |
|
> 7,5 t, clasa II |
3,47 |
1 |
1 |
|
> 7,5 t, clasa III |
5,72 |
1 |
1 |
|
(1)
A se vedea anexa IV pentru determinarea clasei de vehicule.
(2)
Clasele de vehicule corespund greutății pe osie de 5,5; 6,5; 7,5 și, respectiv, 8,5 tone. |
|||
ANEXA IIIa
CERINȚE MINIME PENTRU PERCEPEREA UNEI TAXE BAZATE PE COSTURILE EXTERNE
Prezenta anexă definește cerințele minime pentru perceperea unei taxe bazate pe costurile externe și, acolo unde este cazul, pentru calcularea nivelului maxim al taxei bazate pe costurile externe.
1. Părțile vizate ale rețelei rutiere
Statele membre definesc în mod precis partea sau părțile din rețele lor rutiere care vor face obiectul unei taxe bazate pe costurile externe.
Atunci când un stat membru intenționează să perceapă o taxă bazată pe costurile externe doar pe o parte sau pe anumite părți ale rețelei rutiere compuse din sectoarele care îi aparțin din cadrul rețelei rutiere transeuropene și din autostrăzile sale, partea sau părțile respective sunt alese în urma unei evaluări care să permită stabilirea faptului că impunerea unei taxe bazate pe costurile externe asupra altor părți ale rețelei rutiere astfel compuse ar putea avea efecte negative asupra mediului, sănătății publice sau siguranței rutiere.
De la 25 martie 2026, un stat membru care intenționează să nu perceapă o taxă bazată pe costurile externe pentru poluarea atmosferică pe anumite sectoare ale rețelei sale rutiere cu taxă de trecere alege și sectoarele respective pe baza unei astfel de evaluări.
2. Vehiculele, drumurile și intervalele de timp acoperite
În cazul în care un stat membru intenționează să aplice taxe bazate pe costurile externe mai ridicate decât valorile de referință prevăzute în anexa IIIb sau IIIc, acesta notifică Comisiei clasificarea vehiculelor în funcție de care va varia taxa bazată pe costurile externe. Dacă este cazul, statul membru notifică Comisiei situarea drumurilor care fac obiectul unor taxe bazate pe costurile externe mai ridicate [denumite în continuare „drumuri suburbane (inclusiv autostrăzi)”] și a drumurilor cărora li se aplică taxe bazate pe costurile externe mai reduse [denumite în continuare „drumuri interurbane (inclusiv autostrăzi)”].
Dacă este cazul, statul membru notifică Comisiei și intervalele de timp exacte care corespund perioadelor de noapte pe durata cărora poate fi impusă o taxă mai ridicată bazată pe costurile externe legate de poluarea fonică, pentru a reflecta creșterea poluării fonice.
Clasificarea drumurilor în drumuri suburbane (inclusiv autostrăzi) și drumuri interurbane (inclusiv autostrăzi), precum și definirea intervalelor de timp se bazează pe criterii obiective legate de gradul de expunere la poluare a drumurilor și a zonelor din vecinătatea acestora, cum ar fi: densitatea populației, poluarea atmosferică medie anuală (în special în ceea ce privește PM10 și NO2) și numărul de zile (pentru PM10) și de ore (NO2) în care sunt depășite valorile-limită stabilite în temeiul Directivei 2008/50/CE. Criteriile utilizate sunt incluse în notificare.
3. Valoarea taxei
Prezenta secțiune se aplică în cazul în care un stat membru intenționează să perceapă taxe bazate pe costurile externe mai ridicate decât valorile de referință specificate în anexa IIIb sau IIIc.
Pentru fiecare clasă de vehicule, tip de drum și interval de timp, după caz, statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă determină o sumă specifică unică. Structura de taxare rezultată este transparentă, făcută publică și pusă la dispoziția tuturor utilizatorilor în condiții de egalitate. Publicarea ar trebui să aibă loc cu suficient timp înaintea punerii în aplicare. Toți parametrii, toate datele și alte informații necesare pentru a înțelege modul de calcul al diferitelor elemente de cost extern sunt făcute publice.
La stabilirea taxelor, statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă aplică principiul stabilirii în mod eficient a prețului, și anume stabilirea prețului cel mai apropiat de costul social marginal al utilizării vehiculului taxat.
Taxa este stabilită luând în considerare riscul de deviere a traficului și orice efecte negative asupra siguranței rutiere, a mediului și a congestionării, precum și soluțiile de atenuare a acestor riscuri.
Statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă monitorizează eficacitatea sistemului de taxare în ceea ce privește reducerea daunelor provocate mediului de transportul rutier. Statul membru sau autoritatea independentă în cauză adaptează o dată la doi ani, dacă este cazul, structura de taxare și valoarea specifică a taxei stabilită pentru o anumită clasă de vehicule, un anumit tip de drum și un anumit interval de timp, în funcție de evoluția cererii și a ofertei în materie de transport.
4. Elementele de cost extern
4.1. Costurile poluării atmosferice generate de trafic
În cazul în care un stat membru intenționează să perceapă taxe bazate pe costurile externe mai ridicate decât valorile de referință specificate în anexa IIIb, acel stat membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă calculează costul taxabil al poluării atmosferice generate de trafic prin aplicarea următoarei formule:
unde:
|
— PCVij |
= |
costul poluării atmosferice aferent clasei de vehicule i pe tipul de drum j (euro/vehicul-kilometru) |
|
— EFik |
= |
factorul de emisie aferent poluantului k și clasei de vehicule i (grame/vehicul-kilometru) |
|
— PCjk |
= |
costul financiar al poluantului k pentru tipul de drum j (euro/gram) |
Factorii de emisie sunt identici cu cei folosiți de statul membru la stabilirea inventarelor naționale de emisii prevăzute în Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului ( 20 ) (care necesită folosirea Ghidului EMEP/AEM privind inventarele emisiilor de poluanți atmosferici ( 21 )). Costul financiar al poluanților este estimat de statul membru sau, dacă este cazul, de autoritatea independentă menționată la articolul 7c alineatul (2) din prezenta directivă, prin utilizarea unor metode dovedite științific.
Statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă poate aplica metode alternative dovedite științific pentru a calcula valoarea costurilor poluării atmosferice, utilizând datele rezultate în urma măsurării poluanților atmosferici și valoarea locală a costului financiar al poluanților atmosferici.
4.2. Costurile poluării fonice generate de trafic
În cazul în care un stat membru intenționează să perceapă taxe bazate pe costurile externe mai ridicate decât valorile de referință specificate în anexa IIIb, statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă calculează costul taxabil al poluării fonice generate de trafic prin aplicarea următoarelor formule:
NCVj (zi) = a × NCVj
NCVj (noapte) = b × NCVj
unde:
|
— NCVj |
= |
costul poluării fonice produse de un vehicul greu de marfă pe tipul de drum j (euro/vehicul-kilometru) |
|
— NCjk |
= |
costul poluării fonice per persoană expusă pe un drum de tip j la nivelul de zgomot k (euro/persoană) |
|
— POPk |
= |
populația expusă la nivelul de zgomot zilnic k per kilometru (persoane/kilometru) |
|
— WADT |
= |
media ponderată a traficului zilnic (echivalent autoturism) |
|
— a și b |
= |
sunt factori de ponderare stabiliți de statul membru în așa fel încât media ponderată a taxei de poluare fonică per vehicul-kilometru rezultată să corespundă NCVj (zilnic). |
Poluarea fonică generată de trafic este legată de impactul zgomotului asupra sănătății cetățenilor din vecinătatea drumului.
Populația expusă la nivelul de zgomot k este stabilită pe baza hărților acustice strategice elaborate în temeiul articolului 7 din Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 22 ) sau pe baza altor surse de date echivalente.
Costul per persoană expusă la nivelul de zgomot k este estimat de statul membru sau, dacă este cazul, de o autoritate independentă prin utilizarea de metode dovedite științific.
Media ponderată a traficului zilnic presupune un coeficient de echivalență „e” între vehiculele grele de marfă și autoturisme, obținut pe baza nivelurilor de emisii de zgomot ale unui autoturism mediu și ale unui vehicul greu de marfă mediu și ținând seama de Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 23 ).
Statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă poate stabili taxe de poluare fonică diferențiate pentru a recompensa utilizarea de vehicule mai silențioase, cu condiția ca acestea să nu ducă la discriminarea vehiculelor străine.
4.3. Costul emisiilor de CO2 generate de trafic
În cazul în care un stat membru intenționează să perceapă o taxă bazată pe costurile externe legate de emisiile de CO2 mai mare decât valorile de referință stabilite în anexa IIIc, respectivul stat membru sau, după caz, o autoritate independentă calculează costul taxabil pe baza dovezilor științifice, utilizând abordarea bazată pe evitarea cheltuielilor și luând în considerare și explicând, în special, următoarele aspecte:
alegerea nivelului-țintă de emisii;
estimarea opțiunilor de atenuare;
estimarea scenariului de referință;
aversiunea față de risc și de pierderi;
ponderarea capitalului propriu.
Statul membru informează Comisia cu cel puțin șase luni înainte de punerea în aplicare a unei astfel de taxe bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2.
ANEXA IIIb
VALORILE DE REFERINȚĂ ALE TAXEI BAZATE PE COSTURILE EXTERNE
Prezenta anexă stabilește valorile de referință ale taxei bazate pe costurile externe, inclusiv costul poluării atmosferice și fonice.
Tabelul 1
Valorile de referință ale taxei bazate pe costurile externe pentru vehiculele grele de marfă
|
Clasa vehiculului |
cenți/vehicul-kilometru |
Suburban (1) |
Interurban (2) |
|
Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat sub 12 tone sau având două axe |
Euro 0 |
18,6 |
9,9 |
|
Euro I |
12,6 |
6,4 |
|
|
Euro II |
12,5 |
6,3 |
|
|
Euro III |
9,6 |
4,8 |
|
|
Euro IV |
7,3 |
3,4 |
|
|
Euro V |
4,4 |
1,8 |
|
|
Euro VI |
2,3 |
0,5 |
|
|
mai puțin poluant decât Euro VI, inclusiv vehicule cu emisii zero |
2,0 |
0,3 |
|
|
Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat între 12 și 18 tone sau având trei axe |
Euro 0 |
24,6 |
13,7 |
|
Euro I |
15,8 |
8,4 |
|
|
Euro II |
15,8 |
8,4 |
|
|
Euro III |
12,5 |
6,6 |
|
|
Euro IV |
9,2 |
4,5 |
|
|
Euro V |
5,6 |
2,7 |
|
|
Euro VI |
2,8 |
0,7 |
|
|
mai puțin poluant decât Euro VI, inclusiv vehicule cu emisii zero |
2,3 |
0,3 |
|
|
Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat între 18 și 32 de tone sau având patru axe |
Euro 0 |
27,8 |
15,8 |
|
Euro I |
20,4 |
11,3 |
|
|
Euro II |
20,4 |
11,2 |
|
|
Euro III |
16,3 |
8,9 |
|
|
Euro IV |
11,8 |
6,0 |
|
|
Euro V |
6,6 |
3,4 |
|
|
Euro VI |
3,1 |
0,8 |
|
|
mai puțin poluant decât Euro VI, inclusiv vehicule cu emisii zero |
2,5 |
0,3 |
|
|
Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 32 de tone sau având cinci sau mai multe axe |
Euro 0 |
33,5 |
19,4 |
|
Euro I |
25,0 |
14,1 |
|
|
Euro II |
24,9 |
13,9 |
|
|
Euro III |
20,1 |
11,1 |
|
|
Euro IV |
14,2 |
7,5 |
|
|
Euro V |
7,6 |
3,8 |
|
|
Euro VI |
3,4 |
0,8 |
|
|
mai puțin poluant decât Euro VI, inclusiv vehicule cu emisii zero |
2,8 |
0,3 |
|
|
(1)
„Suburban” înseamnă zone cu o densitate a populației între 150 și 900 de locuitori/km2 (densitate medie a populației de 300 de locuitori/km2).
(2)
„Interurban” înseamnă zone cu o densitate a populației de sub 150 locuitori/km2. |
|||
Valorile indicate în tabelul 1 pot fi multiplicate cu un factor de maximum 2 în zonele montane și în jurul aglomerărilor urbane, în măsura în care acest fapt este justificat de gradul mai redus de dispersie, de panta drumurilor, de altitudine sau de inversiunile de temperatură. În cazul în care există dovezi științifice pentru un factor mai ridicat pentru zonele montane sau în jurul aglomerărilor urbane, această valoare de referință poate fi mărită pe baza unei justificări detaliate.
ANEXA IIIc
VALORILE DE REFERINȚĂ ALE TAXEI BAZATE PE COSTURILE EXTERNE LEGATE DE EMISIILE DE CO2
Prezenta anexă stabilește valorile de referință ale taxei bazate pe costurile externe, luând în considerare costul emisiilor de CO2.
Tabelul 1
Valorile de referință ale taxei bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2 pentru vehiculele grele de marfă
|
Clasa vehiculului |
|
cenți/vehicul-kilometru |
Drumuri interurbane (inclusiv autostrăzi) |
|
Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat sub 12 tone sau având două axe |
Clasa 1 de emisii de CO2 |
Euro 0 |
4,5 |
|
Euro I Euro II Euro III Euro IV Euro V Euro VI |
4,0 |
||
|
Clasa 2 de emisii de CO2 |
3,8 |
||
|
Clasa 3 de emisii de CO2 |
3,6 |
||
|
Vehicul cu emisii scăzute |
2,0 |
||
|
Vehicul cu emisii zero |
0 |
||
|
Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat între 12 și 18 tone sau având trei axe |
Clasa 1 de emisii de CO2 |
Euro 0 |
6,0 |
|
Euro I Euro II Euro III |
5,2 |
||
|
Euro IV Euro V Euro VI |
5,0 |
||
|
Clasa 2 de emisii de CO2 |
4,8 |
||
|
Clasa 3 de emisii de CO2 |
4,5 |
||
|
Vehicul cu emisii scăzute |
2,5 |
||
|
Vehicul cu emisii zero |
0 |
||
|
Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat între 18 și 32 de tone sau având patru axe |
Clasa 1 de emisii de CO2 |
Euro 0 |
7,9 |
|
Euro I |
6,9 |
||
|
Euro II |
|||
|
Euro III |
|||
|
Euro IV |
6,7 |
||
|
Euro V |
|||
|
Euro VI |
|||
|
Clasa 2 de emisii de CO2 |
6,4 |
||
|
Clasa 3 de emisii de CO2 |
6,0 |
||
|
Vehicul cu emisii scăzute |
3,4 |
||
|
Vehicul cu emisii zero |
0 |
||
|
Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 32 de tone sau având cinci sau mai multe axe |
Clasa 1 de emisii de CO2 |
Euro 0 |
9,1 |
|
Euro I |
8,1 |
||
|
Euro II |
|||
|
Euro III |
|||
|
Euro IV |
8,0 |
||
|
Euro V |
|||
|
Euro VI |
|||
|
Clasa 2 de emisii de CO2 |
7,6 |
||
|
Clasa 3 de emisii de CO2 |
7,2 |
||
|
Vehicul cu emisii scăzute |
4,0 |
||
|
Vehicul cu emisii zero |
0 |
||
ANEXA IV
DETERMINAREA ORIENTATIVĂ A CLASELOR VEHICULELOR
Clasele vehiculelor sunt definite în tabelul de mai jos.
Vehiculele se clasifică în subcategoriile 0, I, II și III în conformitate cu degradarea pe care o produc îmbrăcămintei rutiere, în ordine ascendentă (astfel, clasa III este categoria care produce cea mai mare degradare infrastructurii rutiere). Degradarea crește exponențial cu creșterea greutății pe osie.
Toate autovehiculele și combinațiile de vehicule cu o greutate încărcată maximă autorizată de sub 7,5 tone aparțin clasei 0.
Autovehicule
|
Axe motoare cu suspensie pneumatică sau echivalente recunoscute (1) |
Alte sisteme de suspensie cu axe motoare |
Clasa de degradare |
||
|
Numărul osiilor și greutatea brută încărcată maximă autorizată (tone) |
||||
|
Mai mare sau egal cu |
Mai mic decât |
Mai mare sau egal cu |
Mai mic decât |
|
|
Două osii |
|
|||
|
7,5 |
12 |
7,5 |
12 |
I |
|
12 |
13 |
12 |
13 |
|
|
13 |
14 |
13 |
14 |
|
|
14 |
15 |
14 |
15 |
|
|
15 |
18 |
15 |
18 |
|
|
Trei osii |
|
|||
|
15 |
17 |
15 |
17 |
|
|
17 |
19 |
17 |
19 |
|
|
19 |
21 |
19 |
21 |
|
|
21 |
23 |
21 |
23 |
|
|
23 |
25 |
|
|
|
|
25 |
26 |
|
|
|
|
|
|
23 |
25 |
II |
|
|
|
25 |
26 |
|
|
Patru osii |
|
|||
|
23 |
25 |
23 |
25 |
I |
|
25 |
27 |
25 |
27 |
|
|
27 |
29 |
|
|
|
|
|
|
27 |
29 |
II |
|
|
|
29 |
31 |
|
|
|
|
31 |
32 |
|
|
29 |
31 |
|
|
|
|
31 |
32 |
|
|
|
|
(1)
Suspensia recunoscută ca echivalentă în conformitate cu definiția din anexa II la Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite autovehicule care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a maselor maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59). Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 67, 9.3.2002, p. 47). |
||||
Combinații de vehicule (vehicule articulate și autotrenuri)
|
Axe motoare cu suspensie pneumatică sau cu suspensie recunoscută ca echivalentă |
Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare |
Clasa de daune |
||
|
Numărul de axe și masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat (în tone) |
Numărul de axe și masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat (în tone) |
|
||
|
Mai mare sau egal cu |
Mai mic decât |
Mai mare sau egal cu |
Mai mic decât |
|
|
2 + 1 axe |
|
|||
|
7,5 12 14 16 18 20 22 23 25 |
12 14 16 18 20 22 23 25 28 |
7,5 12 14 16 18 20 22 23 25 |
12 14 16 18 20 22 23 25 28 |
I |
|
2 + 2 axe |
|
|||
|
23 25 26 28 |
25 26 28 29 |
23 25 26 28 |
25 26 28 29 |
|
|
29 |
31 |
29 |
31 |
II |
|
31 |
33 |
31 |
33 |
|
|
33 36 |
36 38 |
33 |
36 |
III |
|
2 + 3 axe |
II |
|||
|
36 38 |
38 40 |
36 |
38 |
|
|
|
|
38 |
40 |
III |
|
2 + 4 axe |
II |
|||
|
36 38 |
38 40 |
36 |
38 |
|
|
|
|
38 |
40 |
III |
|
3 + 1 axe |
II |
|||
|
30 32 |
32 35 |
30 |
32 |
|
|
|
|
32 |
35 |
III |
|
3 + 2 axe |
II |
|||
|
36 38 |
38 40 |
36 |
38 |
|
|
|
|
38 40 |
40 44 |
III |
|
40 |
44 |
|
|
|
|
3 + 3 axe |
|
|||
|
36 38 |
38 40 |
36 |
38 |
I |
|
|
|
38 |
40 |
II |
|
40 |
44 |
40 |
44 |
|
|
7 axe |
||||
|
40 |
50 |
40 |
50 |
II |
|
50 |
60 |
50 |
60 |
III |
|
60 |
|
60 |
|
|
|
Cel puțin 8 axe |
||||
|
40 |
50 |
40 |
50 |
I |
|
50 |
60 |
50 |
60 |
II |
|
60 |
60 |
III |
||
ANEXA V
CERINȚE MINIME PENTRU PERCEPEREA UNEI TAXE DE CONGESTIONARE
Prezenta anexă stabilește cerințele minime pentru perceperea unei taxe de congestionare.
1. Părțile din rețea care fac obiectul unei taxe de congestionare, vehiculele și intervalele de timp vizate
Statele membre precizează cu exactitate:
partea sau părțile rețelei lor compuse din sectoarele care le aparțin din cadrul rețelei rutiere transeuropene și din autostrăzile lor, menționate la articolul 7 alineatul (1), care urmează să facă obiectul unei taxe de congestionare în conformitate cu articolul 7da alineatele (1) și (3);
clasificarea sectoarelor din rețea care fac obiectul taxei de congestionare ca „metropolitane” și „nemetropolitane”. Statele membre utilizează criteriile stabilite în tabelul 1 pentru a determina clasificarea fiecărui tronson de drum;
Tabelul 1
Criteriile de clasificare a drumurilor din rețeaua menționată la litera (a) ca „metropolitane” și „nemetropolitane”
|
Categoria de drum |
Criteriu de clasificare |
|
„metropolitan” |
Sectoare ale rețelei care sunt situate în interiorul aglomerărilor urbane cu o populație de 250 000 de locuitori sau mai mult |
|
„nemetropolitan” |
Sectoare ale rețelei care nu sunt clasificate ca „metropolitane” |
intervalele de timp în care se aplică taxa, pentru fiecare tronson în parte. În cazul în care de-a lungul întregului interval de taxare se aplică niveluri diferite ale taxei, statele membre precizează în mod clar care este începutul și sfârșitul fiecărui interval în decursul căruia se aplică o anumită taxă.
Statele membre utilizează coeficienții de echivalență prevăzuți în tabelul 2 pentru a stabili proporția dintre nivelurile taxelor pentru diferite categorii de vehicule:
Tabelul 2
Coeficienți de echivalență pentru stabilirea proporției dintre nivelurile taxelor de congestionare pentru diferite categorii de vehicule
|
Categoria de vehicul |
Coeficient de echivalență |
|
Vehicule ușoare |
1 |
|
Vehicule grele de marfă rigide |
1,9 |
|
Autocare și autobuze |
2,5 |
|
Vehicule grele de marfă articulate |
2,9 |
2. Valoarea taxei
Pentru fiecare categorie de vehicul, tronson de drum și interval de timp, statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă determină o sumă specifică unică, stabilită în conformitate cu dispozițiile secțiunii 1 din prezenta anexă, ținând seama de valoarea de referință corespunzătoare care figurează în tabelul din anexa VI. Structura de taxare rezultată este transparentă, făcută publică și pusă la dispoziția tuturor utilizatorilor în condiții de egalitate.
Înainte de a pune în aplicare o taxă de congestionare, statul membru publică, în timp util, toate elementele următoare:
toți parametrii, toate datele și alte informații necesare pentru a înțelege modul în care sunt stabilite clasificarea drumurilor și a vehiculelor, precum și determinarea intervalelor de aplicare a taxei;
descrierea completă a taxelor de congestionare care se aplică fiecărei categorii de vehicule pe fiecare tronson de drum și pentru fiecare interval de timp.
Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile care trebuie publicate în temeiul literelor (a) și (b).
Taxa este stabilită numai după ce s-au luat în considerare riscul de deviere a traficului și orice efecte negative asupra siguranței rutiere, a mediului și a congestionării, precum și soluțiile de atenuare a acestor riscuri.
În cazul în care un stat membru intenționează să aplice taxe de congestionare mai mari decât valorile de referință prevăzute în anexa VI, acesta notifică Comisiei următoarele:
situarea drumurilor care fac obiectul unor taxe de congestionare;
clasificarea drumurilor ca „metropolitane” și „nemetropolitane”, astfel cum se specifică în secțiunea 1 litera (b);
intervalele de timp în care se aplică taxa, astfel cum se specifică în secțiunea 1 litera (c);
orice scutire parțială sau totală aplicată microbuzelor, autobuzelor și autocarelor.
3. Monitorizare
Statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă monitorizează eficacitatea sistemului de taxare în ceea ce privește reducerea congestionării traficului. Statul membru sau autoritatea independentă în cauză adaptează o dată la trei ani, dacă este cazul, structura de taxare, intervalul (intervalele) de taxare și valoarea specifică a taxei stabilită pentru fiecare categorie de vehicule, tip de drum și interval de timp dat(ă), în funcție de evoluția cererii și a ofertei în materie de transport.
ANEXA VI
VALORILE DE REFERINȚĂ ALE TAXEI DE CONGESTIONARE
Prezenta anexă stabilește valorile de referință ale taxei de congestionare.
Valorile de referință prevăzute în tabelul de mai jos se aplică vehiculelor ușoare. Taxa de congestionare pentru alte categorii de vehicule se stabilește prin înmulțirea taxei aplicate vehiculelor ușoare cu coeficienții de echivalență prevăzuți în tabelul din anexa V.
Tabel
Valorile de referință ale taxei de congestionare pentru vehiculele ușoare
|
cenți/vehicul-kilometru |
Metropolitan |
Nemetropolitan |
|
Autostrăzi |
25,9 |
23,7 |
|
Drumuri principale |
61,0 |
41,5 |
ANEXA VII
PERFORMANȚA PRIVIND EMISIILE
Prezenta anexă specifică performanța privind emisiile de poluanți în funcție de care se diferențiază taxele de trecere și taxele de utilizare, în conformitate cu articolul 7gb alineatul (1) litera (b).
Tabel
Criteriile de performanță privind emisiile de poluanți pentru vehiculele ușoare
|
Taxa de trecere și taxa de utilizare |
cu 5-15 % mai mică decât tariful cel mai mare |
cu 15-25 % mai mică decât tariful cel mai mare |
cu 25-35 % mai mică decât tariful cel mai mare |
cu până la 75 % mai mică decât tariful cel mai mare |
|
Performanța privind emisiile |
Euro-6d-temp-x (1) |
Euro-6d-x (1) |
Valorile maxime declarate în condiții reale de conducere (RDE) ale emisiilor de poluanți < 80 % din limitele de emisie aplicabile (2) |
Vehicule cu emisii zero |
|
(1)
unde x poate fi un câmp gol sau poate fi înlocuit cu unul dintre următoarele elemente (EVAP, EVAP-ISC, ISC sau ISC-FCM).
(2)
atât pentru NOx, cât și pentru PN (numărul de particule), astfel cum sunt raportate în apendicele la anexa VIII la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/683 al Comisiei (*1)
(*1)
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/683 al Comisiei din 15 aprilie 2020 pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele administrative pentru omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (JO L 163, 26.5.2020, p. 1). |
||||
( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1).
( 2 ) Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora și de abrogare a Directivei 2009/40/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 51).
( 3 ) Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).
( 4 ) Regulamentul (UE) 2017/2400 al Comisiei din 12 decembrie 2017 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește determinarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil ale vehiculelor grele și de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 582/2011 al Comisiei (JO L 349, 29.12.2017, p. 1).
( 5 ) Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 202).
( 6 ) Regulamentul (UE) 2018/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 iunie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil al vehiculelor grele noi (JO L 173, 9.7.2018, p. 1).
( 7 ) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
( 8 ) JO L 368, 17.12.1992, p. 38.
( 9 ) Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere (JO L 60, 28.2.2014, p. 1).
( 10 ) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).
( 11 ) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).
( 12 ) Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei din 1 iunie 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei și a Regulamentului (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (JO L 175, 7.7.2017, p. 1).
( 13 ) Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 și (UE) nr. 510/2011 (JO L 111, 25.4.2019, p. 13).
( 14 ) JO L 134, 30.4.2004, p. 114.
( 15 ) JO L 166, 30.4.2004, p. 124.
( 16 ) Directiva (UE) 2019/520 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2019 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii (JO L 91, 29.3.2019, p. 45).
( 17 ) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
( 18 ) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
( 19 ) Aplicarea coeficienților de echivalență de către statele membre poate ține seama de lucrările de construcție de drumuri realizate în etape sau folosind o abordare bazată pe un ciclu de viață lung.
( 20 ) Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).
( 21 ) Metodologia Agenției Europene de Mediu: Ghidul EMEP/AEM privind inventarul emisiilor de poluanți atmosferici 2019 – Orientări tehnice pentru pregătirea inventarelor naționale de emisii (http://www.eea.europa.eu//publications/emep-eea-guidebook-2019).
( 22 ) Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).
( 23 ) Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind nivelul sonor al autovehiculelor și al amortizoarelor de zgomot de înlocuire, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivei 70/157/CEE (JO L 158, 27.5.2014, p. 131).