specializare în contextul exploatării

(o)

„specializare în contextul exploatării” înseamnă că părțile își repartizează sarcini individuale, precum producția sau distribuția, sau își impun reciproc restricții în ceea ce privește exploatarea rezultatelor, de exemplu în ceea ce privește anumite teritorii, clienți sau domenii de utilizare; acest tip de specializare include și situația în care o singură parte produce și distribuie produsele contractuale pe baza unei licențe exclusive acordate de celelalte părți;