02016R0399 — RO — 12.10.2025 — 006.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (UE) 2016/399 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 077 23.3.2016, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (UE) 2016/1624 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 14 septembrie 2016 |
L 251 |
1 |
16.9.2016 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) 2017/458 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 martie 2017 |
L 74 |
1 |
18.3.2017 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) 2017/2225 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 30 noiembrie 2017 |
L 327 |
1 |
9.12.2017 |
|
|
Astfel cum a fost modificat prin: DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2025/1544 A COMISIEI din 30 iulie 2025 |
L 1544 |
1 |
31.7.2025 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) 2019/817 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 mai 2019 |
L 135 |
27 |
22.5.2019 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) 2021/1134 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 7 iulie 2021 |
L 248 |
11 |
13.7.2021 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) 2024/1717 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 13 iunie 2024 |
L 1717 |
1 |
20.6.2024 |
|
Rectificat prin:
REGULAMENTUL (UE) 2016/399 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 9 martie 2016
cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)
(text codificat)
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect și principii
Prezentul regulament prevede absența controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne dintre statele membre ale Uniunii.
Prezentul regulament stabilește normele aplicabile controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„frontiere interne” înseamnă:
frontierele terestre comune, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri ale statelor membre;
aeroporturile statelor membre destinate zborurilor interne;
porturile maritime, fluviale și cele aflate pe lacuri ale statelor membre pentru legăturile interne regulate cu feribotul;
„frontiere externe” înseamnă frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri, frontierele maritime, precum și aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime și porturile aflate pe lacuri, cu condiția să nu fie frontiere interne;
„zbor intern” înseamnă orice zbor având plecarea exclusivă de pe teritoriile statelor membre sau destinația exclusivă pe teritoriile statelor membre și fără să aterizeze pe teritoriul unei țări terțe;
„legături interne regulate cu feribotul” înseamnă orice legătură cu feribotul între aceleași două sau mai multe porturi situate pe teritoriul statelor membre, fără escală în porturi situate în afara teritoriului statelor membre, și care constă în transportul de persoane și vehicule conform unui orar publicat;
„persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii” înseamnă:
cetățenii Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE, precum și resortisanții țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, care își exercită dreptul la liberă circulație, cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 );
resortisanții țărilor terțe și membrii familiilor acestora, indiferent de cetățenie, care, în temeiul acordurilor încheiate între Uniune și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și respectivele țări terțe, pe de altă parte, beneficiază de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii;
„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE și care nu face obiectul punctului 5 din prezentului articol;
„persoană care face obiectul unei alerte emise în scopul de a i se refuza intrarea” înseamnă orice resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei alerte în Sistemul de Informații Schengen în conformitate cu articolele 24 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 );
„punct de trecere a frontierei” înseamnă orice punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea frontierelor externe;
„punct comun de trecere a frontierei” înseamnă orice punct de trecere a frontierei, situat fie pe teritoriul unui stat membru, fie pe teritoriul unei țări terțe, în care polițiștii de frontieră ai statului membru și polițiștii de frontieră ai țării terțe efectuează unul după celălalt verificări la intrare și la ieșire în conformitate cu dreptul lor intern și în temeiul unui acord bilateral;
„control la frontiere” înseamnă activitățile efectuate la frontiere, în conformitate cu prezentul regulament și în sensul acestuia, ca răspuns exclusiv la intenția de a trece o frontieră sau la trecerea unei frontiere, indiferent de orice alte considerente, constând în verificări la frontiere și în supravegherea frontierelor;
„verificări la frontiere” înseamnă verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei pentru a se asigura că persoanele, inclusiv mijloacele de transport ale acestora și obiectele aflate în posesia lor, pot fi autorizate să intre pe teritoriul statelor membre sau să îl părăsească;
„supravegherea frontierelor” înseamnă supravegherea frontierelor dintre punctele de trecere a frontierei și supravegherea punctelor de trecere a frontierei în afara programului de funcționare stabilit, inclusiv măsuri preventive, pentru a preveni sau a detecta trecerile neautorizate ale frontierei sau sustragerea de la verificările la frontiere, pentru a contribui la o mai bună conștientizare a situației, pentru a combate criminalitatea transfrontalieră și pentru a lua măsuri împotriva persoanelor care au trecut frontiera ilegal;
„verificarea în linia a doua” înseamnă o verificare suplimentară care poate fi efectuată într-un loc special, separat de locul în care sunt verificate toate persoanele (prima linie);
„polițist de frontieră” înseamnă orice agent public desemnat, în conformitate cu dreptul intern, la un punct de trecere a frontierei sau de-a lungul frontierei sau în imediata vecinătate a frontierei respective, și care exercită, în conformitate cu prezentul regulament și cu dreptul intern, sarcini de control la frontiere;
„operator de transport” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional, transportul de persoane;
„permis de ședere” înseamnă:
orice permis de ședere eliberat de statele membre în conformitate cu modelul uniform stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului ( 3 ) și permisele de ședere eliberate în conformitate cu Directiva 2004/38/CE;
toate celelalte documente eliberate de un stat membru resortisanților țărilor terțe, care le autorizează șederea pe teritoriul său și care au făcut obiectul unei notificări și al publicării ulterioare în conformitate cu articolul 39, cu excepția:
permiselor temporare eliberate în cursul examinării primei cereri de eliberare a unui permis de ședere astfel cum se menționează la litera (a) sau a unei cereri de azil; și
vizelor eliberate de statele membre în formatul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului ( 4 );
„navă de croazieră” înseamnă o navă care urmează un itinerar dat, potrivit unui program prestabilit, care include un program de activități turistice în diverse porturi și care, în mod normal, nu îmbarcă și nu debarcă pasageri în cursul călătoriei;
„navigație de agrement” înseamnă utilizarea navelor de agrement în scopuri sportive sau turistice;
„pescuit de coastă” înseamnă activitățile de pescuit efectuate cu ajutorul navelor care intră zilnic sau în termen de 36 ore într-un port situat pe teritoriul unui stat membru fără să facă escală într-un port situat într-o țară terță;
„lucrător offshore” înseamnă o persoană care lucrează pe o instalație offshore aflată în apele teritoriale sau într-o zonă maritimă de exploatare economică exclusivă a statelor membre, astfel cum sunt definite în dreptul maritim internațional, și care revine regulat, pe cale maritimă sau aeriană, pe teritoriul statelor membre;
„amenințare pentru sănătatea publică” înseamnă orice boală cu potențial epidemic, astfel cum este definită de Regulamentul Sanitar Internațional al Organizației Mondiale a Sănătății, și alte boli infecțioase sau parazitare contagioase, cu condiția să facă obiectul dispozițiilor de protecție cu privire la resortisanții statelor membre;
„sistemul de intrare/ieșire (EES)” înseamnă sistemul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului ( 5 );
„sistem de self-service” înseamnă un sistem automatizat care efectuează toate sau o parte din verificările la frontiere aplicabile unei persoane și care poate fi utilizat pentru preînregistrarea datelor în EES;
„poartă electronică” înseamnă o infrastructură operată prin mijloace electronice prin care o frontieră externă sau o frontieră internă la care nu au fost încă eliminate controalele este trecută efectiv;
„sistem automatizat de control la frontiere” înseamnă un sistem care permite trecerea automatizată a frontierei și care este compus dintr-un sistem de self-service și dintr-o poartă electronică;
„confirmarea autenticității și a integrității datelor stocate pe cip” înseamnă procesul prin care se verifică, prin utilizarea certificatelor, dacă datele stocate pe suportul electronic de stocare (cip) provin de la autoritatea emitentă și dacă acestea nu au fost modificate;
„urgență de sănătate publică de amploare” înseamnă o urgență de sănătate publică, care este recunoscută la nivelul Uniunii de către Comisie, având în vedere informațiile transmise de autoritățile naționale competente, în situațiile în care o amenințare sanitară gravă transfrontalieră ar putea avea repercusiuni majore asupra exercitării dreptului la liberă circulație;
„călătorie esențială” înseamnă o călătorie a unei persoane exceptate de la restricțiile de intrare în temeiul articolului 21 alineatul (4) sau (5), legată de o funcție esențială sau de o nevoie esențială, luând în considerare orice obligații internaționale aplicabile ale Uniunii și ale statelor membre;
„călătorie neesențială” înseamnă o călătorie care nu constituie o călătorie esențială;
„noduri de transport” înseamnă aeroporturi, porturi maritime sau fluviale, gări feroviare sau rutiere și terminale de marfă.
Articolul 3
Domeniul de aplicare
Prezentul regulament se aplică oricărei persoane care trece frontiera internă sau externă a unui stat membru, fără a aduce atingere:
drepturilor persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii;
drepturilor refugiaților și ale persoanelor care solicită o protecție internațională, în special în ceea ce privește principiul nereturnării.
Articolul 4
Drepturi fundamentale
În aplicarea prezentului regulament, statele membre respectă pe deplin dreptul relevant al Uniunii, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), dreptul internațional relevant, inclusiv Convenția privind statutul refugiaților încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 (denumită în continuare „Convenția de la Geneva”), obligațiile legate de accesul la protecție internațională, în special principiul nereturnării și drepturile fundamentale. În conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, deciziile în temeiul prezentului regulament se adoptă în mod individual.
TITLUL II
FRONTIERE EXTERNE
CAPITOLUL I
Trecerea frontierelor externe și condițiile de intrare
Articolul 5
Trecerea frontierelor externe
Statele membre comunică Comisiei lista punctelor lor de trecere a frontierei, în conformitate cu articolul 39.
Prin derogare de la alineatul (1), pot fi permise excepții de la obligația de trecere a frontierelor externe numai prin punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de funcționare stabilit:
pentru persoane sau grupuri de persoane, în cazul unei solicitări cu caracter special privind trecerea ocazională a frontierelor externe în afara punctelor de trecere a frontierei sau în afara programului de funcționare stabilit, cu condiția să fie în posesia permiselor cerute de dreptul intern și ca acest lucru să nu fie contrar intereselor statelor membre în materie de ordine publică și de securitate internă. Statele membre pot prevedea dispoziții specifice în acordurile bilaterale. Excepțiile generale prevăzute în dreptul intern și în acordurile bilaterale sunt notificate Comisiei în temeiul articolului 39;
pentru persoane sau grupuri de persoane, în cazul unei urgențe neprevăzute;
în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolele 19 și 20 în coroborare cu anexele VI și VII.
Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a menține securitatea și ordinea publică în cazul în care un număr mare de migranți încearcă să treacă frontierele lor externe în mod neautorizat, în masă și utilizând forța.
Orice măsuri adoptate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat și al alineatului (3) al doilea paragraf de la prezentul articol trebuie să fie puse în aplicare într-un mod proporțional, care să țină seama pe deplin de drepturile:
persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii;
resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei 2003/109/CE a Consiliului ( 7 ), ale persoanelor care au drept de ședere în temeiul altor instrumente ale dreptului Uniunii sau de drept intern ori care dețin vize naționale de lungă ședere, precum și ale membrilor de familie ai acestora; și
resortisanților țărilor terțe care urmăresc să obțină protecție internațională.
Articolul 6
Condiții de intrare pentru resortisanții țărilor terțe
Pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, ceea ce implică luarea în considerare a ultimei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere, condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe sunt următoarele:
să fie în posesia unui document de călătorie valabil care să permită titularului să treacă frontiera și care să îndeplinească următoarele criterii:
să fie valabil pentru o perioadă de cel puțin trei luni de la data preconizată a plecării de pe teritoriul statelor membre. În caz justificat de urgență, această obligație poate fi înlăturată;
să fi fost eliberat în ultimii 10 ani;
să fie în posesia unei vize valabile, în cazul în care aceasta este cerută în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului ( 8 ), cu excepția cazului când respectivii resortisanți sunt titulari ai unui permis de ședere valabil sau ai unei vize de lungă ședere valabile;
să justifice scopul și condițiile șederii planificate și să dispună de mijloace de subzistență suficiente, atât pentru durata șederii planificate, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau pentru tranzitul către o țară terță în care admisia este garantată, sau să fie în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;
să nu fie o persoană care face obiectul unei alerte emise în SIS în scopul de a i se refuza intrarea;
să nu fie considerat o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale unuia dintre statele membre și, în special, să nu facă obiectul unei alerte emise în scopul de a i se refuza intrarea în bazele de date ale statelor membre pentru motivele enumerate anterior;
să furnizeze date biometrice, în cazul în care acest lucru le este solicitat pentru:
crearea dosarului individual în EES în conformitate cu articolele 16 și 17 din Regulamentul (UE) 2017/2226;
efectuarea de verificări la frontiere în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctul (i) și litera (g) punctul (i) din prezentul regulament, cu articolul 23 alineatele (2) și (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226 și, acolo unde este cazul, cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 ).
Valorile de referință stabilite de către statele membre sunt notificate Comisiei în conformitate cu articolul 39.
Evaluarea mijloacelor suficiente de subzistență se poate baza pe posesia de numerar, cecuri de călătorie și cărți de credit aflate în posesia resortisantului țării terțe. Declarațiile de sponsorizare, atunci când sunt prevăzute de dreptul intern, și scrisorile de sponsorizare definite de dreptul intern în cazul resortisanților țărilor terțe cazați la o gazdă pot constitui, de asemenea, o dovadă a mijloacelor suficiente de subzistență.
Prin derogare de la alineatul (1):
resortisanții țărilor terțe care nu îndeplinesc toate condițiile menționate la alineatul (1), dar care sunt titulari ai unui permis de ședere sau ai unei vize de lungă ședere, sunt autorizați să intre în scopul tranzitului pe teritoriul altor state membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care le-a eliberat permisul de ședere sau viza de lungă ședere, cu excepția cazului în care respectivii resortisanți se află pe lista națională de alerte a statului membru ale cărui frontiere externe doresc să le traverseze și alerta respectivă este însoțită de instrucțiuni cu privire la refuzul intrării sau tranzitului;
resortisanții țărilor terțe care îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (1), cu excepția celor menționate la litera (b), și care se prezintă la frontieră pot fi autorizați să intre pe teritoriul statelor membre dacă la frontieră este eliberată o viză în conformitate cu articolele 35 și 36 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ).
Statele membre întocmesc o statistică privind vizele eliberate la frontieră în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 și cu anexa XII la acesta.
În cazul în care nu este posibilă aplicarea vizei pe document, viza se aplică în mod excepțional pe un formular separat care se inserează în document. În acest caz, se folosește modelul uniform de formular pentru aplicarea vizei prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 333/2002 al Consiliului ( 11 );
resortisanții țărilor terțe care nu îndeplinesc una sau mai multe dintre condițiile menționate la alineatul (1) pot fi autorizați de un stat membru să intre pe teritoriul său din motive umanitare, de interes național sau în temeiul unor obligații internaționale. În cazul în care resortisantul țării terțe face obiectul unei alerte, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (d), statul membru care autorizează intrarea acestuia pe teritoriul său informează celelalte state membre în acest sens.
Articolul 6a
Resortisanții țărilor terțe pentru care datele trebuie să fie introduse în EES
La intrare și la ieșire, datele privind următoarele categorii de persoane se introduc în EES în conformitate cu articolele 16, 17, 19 și 20 din Regulamentul (UE) 2017/2226:
resortisanții țărilor terțe admiși pentru o ședere pe termen scurt în temeiul articolului 6 alineatul (1) din prezentul regulament;
resortisanții țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE și care nu dețin un permis de ședere în temeiul directivei menționate;
resortisanții țărilor terțe care:
sunt membri ai familiei unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țara terță respectivă, pe de altă parte; și
nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau un permis de ședere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002.
Datele privind următoarele categorii de persoane nu se introduc în EES:
resortisanții țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE și care dețin un permis de ședere în temeiul respectivei directive, indiferent dacă ei îl însoțesc sau i se alătură respectivului cetățean al Uniunii;
resortisanții țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui resortisant al unei țări terțe, indiferent dacă ei îl însoțesc sau i se alătură respectivului resortisant al unei țări terțe, atunci când:
respectivul resortisant al unei țări terțe beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte, și
respectivii resortisanți ai țărilor terțe nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau un permis de ședere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002;
titularii de permise de ședere menționate la articolul 2 punctul 16, altele decât cele la care se face referire la literele (a) și (b) din prezentul alineat;
titularii vizelor de lungă ședere;
resortisanții din Andorra, Monaco și San Marino și ►C1 titularii unui pașaport eliberat de Statul Cetății Vaticanului sau de Sfântul Scaun; ◄
persoanele sau categoriile de persoane exonerate de verificări la frontiere sau care beneficiază de norme specifice privind verificările la frontiere și anume:
șefii de stat, șefii de guvern și membrii guvernelor naționale însoțiți de soții (soțiile) lor, precum și membrii delegațiilor oficiale ale acestora, și suveranii și alți membri de rang înalt ai unei familii regale, în conformitate cu anexa VII punctul 1;
piloții de aeronave și alți membri ai echipajului, în conformitate cu anexa VII punctul 2;
marinarii, în conformitate cu anexa VII punctul 3 și marinarii prezenți pe teritoriul unui stat membru doar pe perioada escalei navei și în zona portului de escală;
lucrătorii transfrontalieri, în conformitate cu anexa VII punctul 5;
serviciile de salvare, poliție, pompieri care acționează într-o situație de urgență, precum și polițiștii de frontieră, în conformitate cu anexa VII punctul 7;
lucrătorii offshore, în conformitate cu anexa VII punctul 8;
membrii echipajului și pasagerii navelor de croazieră, în conformitate cu anexa VI punctele 3.2.1, 3.2.2 și 3.2.3;
persoanele aflate la bordul navelor de agrement care nu sunt supuse verificărilor la frontiere, în conformitate cu anexa VI punctele 3.2.4, 3.2.5 și 3.2.6;
persoanele care beneficiază de o derogare de la obligația de a trece frontierele externe exclusiv pe la punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de funcționare stabilit, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2);
persoanele care prezintă un permis valabil de mic trafic de frontieră atunci când trec frontiera, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului ( *3 );
membrii echipajului trenurilor de pasageri și de mărfuri de pe rutele internaționale;
persoanele care prezintă, în vederea trecerii frontierei:
un document de facilitare a tranzitului feroviar valabil, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003 al Consiliului ( *4 ); sau
un document de facilitare a tranzitului valabil, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003, cu condiția ca tranzitul să fie efectuat cu trenul și ca persoanele în cauză să nu debarce pe teritoriul unui stat membru.
CAPITOLUL II
Controlul la frontierele externe și refuzarea intrării
Articolul 7
Efectuarea verificărilor la frontiere
Toate măsurile luate în exercitarea funcțiilor lor sunt proporționale cu obiectivele urmărite.
Articolul 8
Verificările la frontiere efectuate asupra persoanelor
Verificările pot avea ca obiect și mijloacele de transport și obiectele aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. În cazul în care se efectuează percheziții, se aplică dreptul statului membru în cauză.
La intrare și la ieșire, persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii sunt supuse următoarelor verificări:
verificarea identității și a cetățeniei persoanei și a autenticității și a valabilității documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei, inclusiv prin consultarea bazelor de date relevante, în special:
SIS;
baza de date a Interpolului privind documentele de călătorie furate și pierdute (SLTD);
bazele de date naționale care conțin informații privind documentele de călătorie furate, deținute fără drept, pierdute și anulate.
În cazul în care documentul de călătorie conține un suport electronic de stocare (cip), autenticitatea și integritatea datelor stocate pe cip sunt confirmate cu ajutorul unui lanț complet de certificate valabile, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic sau, în cazul unui document de călătorie eliberat de o țară terță, imposibil din cauză că nu sunt disponibile certificate valabile;
verificarea faptului că o persoană care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii nu este considerată a fi o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale oricăruia dintre statele membre, inclusiv prin consultarea SIS și a altor baze de date relevante ale Uniunii. Acest lucru nu aduce atingere consultării bazelor de date naționale și ale Interpolului.
În cazul în care există îndoieli cu privire la autenticitatea documentului de călătorie sau la identitatea titularului său, se verifică cel puțin unul dintre elementele biometrice de identificare integrate în pașapoartele și în documentele de călătorie emise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2252/2004. În măsura în care este posibil, această verificare se efectuează și în ceea ce privește documentele de călătorie care nu intră sub incidența regulamentului respectiv.
Pentru persoanele a căror intrare face obiectul unei înregistrări în EES în temeiul articolului 6a din prezentul regulament, se efectuează o verificare a identității acestora în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226 și, dacă este cazul, o identificare în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din respectivul regulament.
În cazul în care verificările prin consultarea bazelor de date menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) ar avea un impact disproporționat asupra fluidității traficului, un stat membru poate decide să efectueze aceste verificări în mod punctual la anumite puncte de trecere a frontierei, ca urmare a unei evaluări a riscurilor legate de ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale oricăruia dintre statele membre.
Domeniul de aplicare și durata reducerii temporare la verificările punctuale prin consultarea bazelor de date nu depășesc ceea ce este strict necesar și sunt definite în conformitate cu o evaluare a riscurilor efectuată de statul membru în cauză. Evaluarea riscurilor expune motivele reducerii temporare la verificările punctuale prin consultarea bazelor de date, ține seama, printre altele, de impactul disproporționat asupra fluidității traficului și furnizează statistici privind pasagerii și incidentele legate de criminalitatea transfrontalieră. Aceasta este actualizată periodic.
Persoanele care, în principiu, nu fac obiectul unor verificări punctuale prin consultarea bazelor de date fac cel puțin obiectul unei verificări în vederea stabilirii identității acestora pe baza prezentării unor documente de călătorie. O astfel de verificare constă într-o examinare simplă și rapidă a valabilității documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei și a prezenței unor semne de falsificare sau de contrafacere, recurgându-se, după caz, la dispozitive tehnice și, în cazurile în care există îndoieli cu privire la documentul de călătorie sau există indicii că o astfel de persoană ar putea reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice, a securității interne, a sănătății publice sau a relațiilor internaționale ale statelor membre, polițistul de frontieră consultă bazele de date menționate la alineatul (2) literele (a) și (b).
Statul membru în cauză transmite fără întârziere propria sa evaluare a riscurilor, precum și actualizări ale acesteia, Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă („agenția”), instituită prin Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului ( 12 ) și informează o dată la șase luni Comisia și agenția cu privire la aplicarea verificărilor prin consultarea bazelor de date efectuate pe o bază punctuală. Statul membru în cauză poate decide să clasifice evaluarea riscurilor sau părți ale acesteia.
În cazul în care un stat membru intenționează să efectueze verificări punctuale prin consultarea bazelor de date în temeiul alineatului (2a), acesta transmite o notificare celorlalte state membre, agenției și Comisiei în mod corespunzător și fără întârziere. Statul membru în cauză poate decide să clasifice notificarea sau părți ale acesteia.
În cazul în care statele membre, agenția sau Comisia au motive de îngrijorare legate de intenția de a efectua verificări punctuale prin consultarea bazelor de date, acestea transmit fără întârziere o notificare statului membru în cauză în legătură cu motivele de îngrijorare respective. Statul membru în cauză ține seama de aceste motive de îngrijorare.
În ceea ce privește frontierele aeriene, alineatele (2a) și (2b) se aplică pentru o perioadă de tranziție maximă de șase luni de la 7 aprilie 2017.
În cazuri excepționale, dacă un anumit aeroport întâmpină dificultăți specifice legate de infrastructură care impun o perioadă mai lungă de adaptare pentru a permite desfășurarea unor verificări sistematice prin consultarea bazelor de date fără ca acest lucru să aibă un impact disproporționat asupra fluidității traficului, perioada de tranziție de șase luni menționată la primul paragraf poate fi prelungită pentru aeroportul respectiv cu o perioadă maximă de 18 luni în conformitate cu procedura descrisă la al treilea paragraf.
În acest scop, cel târziu cu trei luni înainte de expirarea perioadei de tranziție menționate la primul paragraf, statul membru notifică Comisiei, agenției și celorlalte state membre dificultățile specifice legate de infrastructură din aeroportul respectiv, măsurile preconizate pentru soluționarea acestora și perioada necesară punerii în aplicare a acestora.
În cazul în care există dificultăți specifice legate de infrastructură care impun o perioadă mai lungă de adaptare, Comisia, în termen de o lună de la primirea notificării menționate la al treilea paragraf și după consultarea agenției, autorizează statul membru în cauză să prelungească perioada de tranziție pentru aeroportul respectiv și, dacă este cazul, stabilește durata unei astfel de prelungiri.
Verificările prin consultarea bazelor de date menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) pot fi efectuate în prealabil, pe baza datelor privind pasagerii primite în conformitate cu Directiva 2004/82/CE a Consiliului ( 13 ) sau în conformitate cu alte dispoziții legale naționale sau ale Uniunii.
În cazul în care aceste verificări se desfășoară în prealabil pe baza unor astfel de date privind pasagerii, datele primite în prealabil se verifică la punctul de trecere a frontierei în raport cu datele din documentul de călătorie. Se verifică, de asemenea, identitatea și cetățenia persoanei în cauză, precum și autenticitatea și valabilitatea documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei.
La intrare și la ieșire, resortisanții țărilor terțe fac obiectul unei verificări amănunțite astfel:
verificarea amănunțită la intrare include examinarea îndeplinirii condițiilor de intrare stabilite la articolul 6 alineatul (1) și, după caz, a documentelor care autorizează șederea și exercitarea unei activități profesionale. Aceasta cuprinde o examinare detaliată a următoarelor elemente:
verificarea identității și a cetățeniei resortisantului țării terțe și a autenticității și a valabilității documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei, inclusiv prin consultarea bazelor de date relevante, în special:
SIS;
baza de date SLTD a Interpolului;
bazele de date naționale care conțin informații privind documentele de călătorie furate, deținute fără drept, pierdute și anulate.
Pentru pașapoartele și documentele de călătorie care conțin un suport electronic de stocare (cip), se verifică autenticitatea și integritatea datelor stocate pe cip, sub rezerva disponibilității unor certificate valabile.
Cu excepția resortisanților țărilor terțe pentru care un dosar individual este deja înregistrat în EES, dacă documentul de călătorie conține o imagine facială înregistrată pe suportul electronic de stocare (cip) a cărei accesare este posibilă din punct de vedere tehnic, această verificare include verificarea imaginii faciale respective prin compararea electronică a respectivei imagini cu imaginea facială prelevată în timp real a resortisantului țării terțe în cauză. În cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și legal, verificarea se poate realiza prin compararea amprentelor digitale prelevate în timp real cu amprentele digitale înregistrate pe suportul electronic de stocare (cip);
verificarea documentului de călătorie este însoțită, după caz, de viza sau de permisul de ședere solicitat;
pentru persoanele a căror intrare sau al căror refuz al intrării face obiectul unei înregistrări în EES în temeiul articolului 6a din prezentul regulament, se efectuează o verificare a identității acestora în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226 și, dacă este cazul, o identificare în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din respectivul regulament;
pentru persoanele a căror intrare sau al căror refuz al intrării face obiectul unei înregistrări în EES în temeiul articolului 6a din prezentul regulament, verificarea faptului că resortisantul țării terțe nu a atins sau depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre și, pentru resortisanții țărilor terțe care dețin o viză eliberată pentru una sau două intrări, verificarea faptului că aceștia au respectat numărul maxim de intrări autorizate, prin consultarea EES în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) 2017/2226;
verificarea punctelor de plecare și de destinație a resortisantului țării terțe în cauză, precum și a scopului șederii prevăzute și, după caz, verificarea documentelor justificative corespunzătoare;
verificarea dacă resortisantul țării terțe în cauză dispune de mijloace de subzistență suficiente pentru durata și scopul șederii, pentru întoarcerea în țara de origine sau pentru tranzitul către o țară terță în care admisia sa este garantată sau dacă este în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;
verificarea dacă resortisantul țării terțe în cauză, mijlocul său de transport și obiectele pe care le transportă nu sunt de natură să pună în pericol ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale unui stat membru. Respectiva verificare include consultarea directă a datelor și a alertelor cu privire la persoane și, dacă este necesar, a obiectelor incluse în SIS și în alte baze de date relevante ale Uniunii, precum și, după caz, a măsurii ce urmează să fie întreprinse în urma unei alerte. Acest lucru nu aduce atingere consultării bazelor de date naționale și ale Interpolului;
dacă resortisantul unei țări terțe este deținătorul unei vize menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b), verificările amănunțite efectuate la intrare includ și verificarea identității deținătorului vizei și a autenticității vizei, prin consultarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;
dacă resortisantul unei țări terțe deține o viză de lungă ședere sau un permis de ședere, verificările amănunțite efectuate la intrare includ verificarea identității titularului vizei de lungă ședere sau al permisului de ședere și verificarea autenticității și valabilității vizei de lungă ședere sau ale permisului de ședere prin consultarea VIS în conformitate cu articolul 22g din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;
Dacă verificarea identității titularului vizei de lungă ședere sau al permisului de ședere sau verificarea autenticității și valabilității vizei de lungă ședere sau ale permisului de ședere eșuează sau dacă există îndoieli în ceea ce privește identitatea titularului, autenticitatea vizei de lungă ședere sau a permisului de ședere sau a documentului de călătorie, personalul autorizat în mod corespunzător al autorităților competente respective verifică cipul documentului;
▼M6 —————
verificările amănunțite la ieșire cuprind:
verificarea identității și a cetățeniei resortisantului țării terțe și a autenticității și a valabilității documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei, inclusiv prin consultarea bazelor de date relevante, în special:
SIS;
baza de date SLTD a Interpolului;
bazele de date naționale care conțin informații privind documentele de călătorie furate, deținute fără drept, pierdute și anulate.
Pentru pașapoartele și documentele de călătorie care conțin un suport electronic de stocare (cip), se verifică autenticitatea și integritatea datelor stocate pe cip, sub rezerva disponibilității unor certificate valabile.
Cu excepția resortisanților țărilor terțe pentru care un dosar individual este deja înregistrat în EES, dacă documentul de călătorie conține o imagine facială înregistrată pe suportul electronic de stocare (cip) a cărei accesare este posibilă din punct de vedere tehnic, această verificare include verificarea imaginii faciale respective prin compararea electronică a respectivei imagini cu imaginea facială prelevată în timp real a resortisantului țării terțe în cauză. În cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și legal, verificarea se poate realiza prin compararea amprentelor digitale prelevate în timp real cu amprentele digitale înregistrate pe suportul electronic de stocare (cip);
verificarea faptului că resortisantul respectiv al unei țări terțe nu este considerat a fi o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale oricăruia dintre statele membre, inclusiv prin consultarea SIS și a altor baze de date relevante ale Uniunii. Acest lucru nu aduce atingere consultării bazelor de date naționale și ale Interpolului;
pentru persoanele a căror ieșire face obiectul unei înregistrări în EES în temeiul articolului 6a din prezentul regulament, se efectuează o verificare a identității acestora în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226 și, dacă este cazul, o identificare în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din respectivul regulament;
pentru persoanele a căror ieșire face obiectul unei înregistrări în EES în temeiul articolului 6a din prezentul regulament, verificarea faptului că resortisantul unei țări terțe nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre, prin consultarea EES, în conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226;
pe lângă verificările menționate la litera (g), verificările amănunțite la ieșire pot să cuprindă, de asemenea:
verificarea dacă persoana deține o viză valabilă, în cazul în care aceasta este cerută în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001, cu excepția cazului în care persoana respectivă este titulară a unui permis de ședere valabil; o astfel de verificare poate include consultarea VIS în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;
▼M3 —————
▼M2 —————
în vederea identificării oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare, de ședere sau de rezidență pe teritoriul statelor membre, VIS poate fi consultat în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 și EES poate fi consultat în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2017/2226;
verificările prin consultarea bazelor de date menționate la litera (a) punctele (i) și (vi) și la litera (g) pot fi efectuate în prealabil, pe baza datelor privind pasagerii primite în conformitate cu Directiva 2004/82/CE a Consiliului sau în conformitate cu alte dispoziții legale naționale sau ale Uniunii.
În cazul în care aceste verificări se desfășoară în prealabil pe baza unor astfel de date privind pasagerii, datele primite în prealabil se verifică la punctul de trecere a frontierei în raport cu datele din documentul de călătorie. Se verifică, de asemenea, identitatea și cetățenia persoanei în cauză, precum și autenticitatea și valabilitatea documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei;
în cazul în care există îndoieli cu privire la autenticitatea documentului de călătorie sau la identitatea resortisantului unei țări terțe, verificările, atunci când este posibil, includ verificarea a cel puțin unuia dintre elementele biometrice de identificare integrate în documentele de călătorie.
În conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/817, prezentul alineat se aplică numai de la punerea în funcțiune a detectorului de identități multiple în temeiul articolului 72 alineatul (4) din regulamentul menționat.
Respectivele informații sunt disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii și în limba sau limbile țării sau țărilor limitrofe statului membru în cauză și precizează faptul că resortisantul țării terțe poate solicita numele sau numărul matricol al polițiștilor de frontieră care efectuează verificarea amănunțită în linia a doua, precum și numele punctului de trecere a frontierei și data trecerii frontierei.
Articolul 8a
Utilizarea sistemelor de self-service pentru preînregistrarea datelor în EES
Persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES în conformitate cu articolul 6a, pot utiliza sistemele de self-service pentru a preînregistra în EES datele menționate la prezentul articol alineatul (4) litera (a), sub rezerva îndeplinirii tuturor următoarelor condiții:
documentul de călătorie conține un suport electronic de stocare (cip), iar autenticitatea și integritatea datelor stocate pe cip sunt confirmate cu ajutorul lanțului complet de certificate valabile;
documentul de călătorie conține o imagine facială înregistrată pe suportul electronic de stocare (cip) a cărei accesare este posibilă din punct de vedere tehnic de sistemul de self-service pentru a verifica identitatea titularului documentului de călătorie prin compararea imaginii faciale înregistrate pe suportul electronic de stocare (cip) cu imaginea facială prelevată în timp real a acestuia; în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și legal, verificarea se poate realiza prin compararea amprentelor digitale prelevate în timp real cu amprentele digitale înregistrate pe suportul electronic de stocare (cip) al documentului de călătorie.
În plus, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226, atunci când se efectuează o identificare în EES:
pentru resortisanții țărilor terțe care sunt supuși obligației de a deține viză pentru a trece frontierele externe, în cazul în care căutarea în VIS cu ajutorul datelor prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 indică faptul că persoana este înregistrată în VIS, se efectuează o verificare a amprentelor digitale în datele din VIS în conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008. În cazul în care verificarea persoanei în cauză în temeiul alineatului (2) al prezentului articol nu a dat niciun rezultat, sunt accesate datele din VIS în vederea identificării, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;
pentru resortisanții țărilor terțe care sunt exonerați de obligația de a deține viză pentru a trece frontierele externe și care nu sunt găsiți în EES în urma identificării derulate în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2017/2226, se consultă VIS, în conformitate cu articolul 19a din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.
În cazul în care datele referitoare la persoana menționată la prezentul articol alineatul (1) nu sunt înregistrate în EES în temeiul alineatelor (2) și (3):
resortisanții țărilor terțe care sunt supuși obligației de a deține viză pentru a trece frontierele externe preînregistrează în EES, prin intermediul sistemului de self-service, datele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) și la articolul 16 alineatul (2) literele (c)-(f) din Regulamentul (UE) 2017/2226 și, după caz, datele menționate la articolul 16 alineatul (6) din respectivul regulament, iar resortisanții țărilor terțe care sunt exonerați de obligația de a deține viză pentru a trece frontierele externe preînregistrează în EES, prin intermediul sistemului de self-service, datele prevăzute la articolul 17 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și la articolul 16 alineatul (2) litera (c) din respectivul regulament și, după caz, datele menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (d) din respectivul regulament;
ulterior, persoana este orientată către un polițist de frontieră care:
preînregistrează datele vizate, în cazul în care nu a fost posibilă colectarea tuturor datelor necesare prin intermediul sistemului de self-service;
verifică:
atunci când s-a luat decizia de a autoriza sau de a refuza intrarea, confirmă datele menționate la litera (a) de la prezentul alineat și introduce în EES datele menționate la articolul 16 alineatul (2) literele (a) și (b) și la articolul 18 alineatul (6) literele (a), (b), (c) și (d) din Regulamentul (UE) 2017/2226.
Atunci când evaluarea menționată la alineatul (5) indică faptul că persoana menționată la alineatul (1) are un dosar individual înregistrat în EES, dar că datele sale trebuie să fie actualizate, persoana:
actualizează datele în EES preînregistrându-le prin intermediul sistemului de self-service;
este orientată către un polițist de frontieră care verifică corectitudinea actualizării efectuate în temeiul literei (a) de la prezentul alineat și, atunci când decizia de a autoriza sau de a refuza intrarea este luată, actualizează dosarul individual în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226.
Articolul 8b
Utilizarea sistemelor de self-service și a porților electronice pentru trecerea frontierei de către persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES
Persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES în conformitate cu articolul 6a, li se poate permite să utilizeze un sistem de self-service în scopul efectuării verificărilor la frontiere, sub rezerva îndeplinirii tuturor următoarelor condiții:
documentul de călătorie conține un suport electronic de stocare (cip), iar autenticitatea și integritatea datelor stocate pe cip sunt confirmate cu ajutorul lanțului complet de certificate valabile;
documentul de călătorie conține o imagine facială înregistrată pe suportul electronic de stocare (cip) a cărei accesare este posibilă din punct de vedere tehnic de către sistemul de self-service pentru a verifica identitatea titularului documentului de călătorie prin compararea imaginii faciale respective cu imaginea facială prelevată în timp real a acestuia; și
persoana este deja înregistrată sau preînregistrată în EES.
Atunci când o persoană are acces la un program național de facilitare instituit de un stat membru în temeiul articolului 8d, este posibil ca verificările la frontiere efectuate prin intermediul unui sistem de self-service la intrare să omită examinarea aspectelor menționate la articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctele (iv) și (v) atunci când respectiva persoană trece frontierele externe ale statului membru respectiv sau frontierele externe ale unui stat membru care a încheiat un acord cu statul membru care a acordat accesul, astfel cum se menționează la articolul 8d alineatul (9).
Persoana în cauză este orientată către un polițist de frontieră în temeiul alineatului (3) în oricare dintre următoarele situații:
în cazul în care nu este îndeplinită/nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la alineatul (1);
în cazul în care verificările la intrare sau la ieșire prevăzute la alineatul (2) indică faptul că nu este îndeplinită/nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile de intrare sau de ieșire;
în cazul în care rezultatele verificărilor la intrare sau la ieșire prevăzute la alineatul (2) pun sub semnul întrebării identitatea persoanei sau în care acestea indică faptul că persoana în cauză este considerată a reprezenta o amenințare pentru securitatea internă, ordinea publică sau relațiile internaționale ale oricărui stat membru sau o amenințare pentru sănătatea publică;
în cazul existenței unor îndoieli;
în cazul în care nu sunt disponibile porți electronice.
Articolul 8c
Standarde pentru sistemele automatizate de control la frontiere
În măsura posibilului, sistemele automatizate de control la frontiere sunt proiectate astfel încât să poată fi utilizate de toate persoanele, cu excepția copiilor cu vârsta sub 12 ani. Acestea sunt, de asemenea, concepute astfel încât să respecte pe deplin demnitatea umană, în special în cazurile în care sunt implicate persoane vulnerabile. În cazul în care statele membre decid să utilizeze sisteme automatizate de control la frontiere, acestea asigură prezența unor efective suficiente de personal pentru a ajuta persoanele la utilizarea unor astfel de sisteme.
Articolul 8d
Programele naționale de facilitare
Acești resortisanți ai țărilor terțe fac obiectul unei verificări preliminare efectuate de polițiștii de frontieră, de autoritățile responsabile în domeniul vizelor astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 sau de autoritățile responsabile în domeniul imigrației astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 4 din Regulamentul (UE) 2017/2226;
Autoritățile menționate la alineatul (3) nu acordă unei persoane acces la programul național de facilitare decât în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
solicitantul îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la articolul 6 alineatul (1);
documentul de călătorie al solicitantului și, după caz, viza, viza de lungă ședere sau permisul de ședere sunt valabile și nu false, contrafăcute sau falsificate;
solicitantul demonstrează necesitatea de a călători în mod frecvent sau regulat sau justifică intenția sa de a călători în mod frecvent sau regulat;
solicitantul își dovedește integritatea și fiabilitatea, în special, după caz, utilizarea legală a vizelor anterioare sau a vizelor cu valabilitate teritorială limitată, situația sa economică din țara de origine și intenția sa reală de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea duratei de ședere autorizată. În conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) 2017/2226, autoritățile menționate la alineatul (3) al prezentului articol au acces la EES pentru a verifica dacă solicitantul nu a depășit în trecut durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre;
solicitantul justifică scopul și condițiile șederilor preconizate;
solicitantul deține mijloace de întreținere suficiente, atât pentru durata șederilor preconizate, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau de reședință, ori este în măsură să dobândească astfel de mijloace în mod legal;
este consultat SIS.
În cazul unei prelungiri, statul membru reevaluează anual situația fiecărui resortisant al unei țări terțe căruia i se acordă acces la programul național de facilitare, pentru a se asigura că, pe baza informațiilor actualizate, respectivul resortisant al unei țări terțe îndeplinește în continuare condițiile prevăzute la alineatul (4). Această reevaluare poate fi efectuată cu ocazia verificărilor la frontiere.
Polițiștii de frontieră pot efectua verificarea resortisantului unei țări terțe care beneficiază de programul național de facilitare la intrare în temeiul articolului 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și la ieșire în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (g) fără compararea pe cale electronică a datelor biometrice, ci prin compararea imaginii faciale obținute de pe suportul electronic de stocare (cip) și a imaginii faciale din dosarul individual EES al resortisantului unei țări terțe cu cea a feței respectivului resortisant al unei țări terțe. Verificarea completă se efectuează în mod aleatoriu și pe baza unei analize de risc.
Mijloacele de întreținere pentru șederile preconizate sunt evaluate în funcție de durata și de scopul șederii sau a șederilor avute în vedere și în raport cu nivelul mediu al prețurilor în statele membre în cauză pentru masă și cazare la un preț moderat, pe baza sumelor de referință fixate de statele membre în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) litera (c). Dovada unui angajament de luare în întreținere, a unui angajament de cazare privată ori ambele pot constitui, de asemenea, dovada unor mijloace suficiente de întreținere.
Examinarea cererii se bazează în special pe autenticitatea și pe fiabilitatea documentelor prezentate și pe veridicitatea și fiabilitatea declarațiilor solicitantului. În cazul în care un stat membru responsabil de examinarea unei cereri are îndoieli cu privire la solicitant, la declarațiile sau la documentele justificative pe care solicitantul le-a oferit, acesta poate consulta alte state membre înainte de a lua o decizie cu privire la cerere.
Articolul 9
Relaxarea verificărilor la frontiere
Decizia de relaxare a verificărilor este luată de polițistul de frontieră care este responsabil de punctul de trecere a frontierei.
Respectiva relaxare a verificărilor este temporară, adaptată circumstanțelor care o justifică și se pune în aplicare progresiv.
În cazul în care este imposibil din punct de vedere tehnic să se introducă date în sistemul central al EES sau în caz de defecțiune a sistemului central al EES, se aplică toate următoarele dispoziții:
prin derogare de la articolul 6a din prezentul regulament, datele menționate la articolele 16-20 din Regulamentul (UE) 2017/2226 sunt stocate temporar în Interfața Uniformă Națională, astfel cum este definită la articolul 7 din respectivul regulament. În cazul în care acest lucru nu este posibil datele sunt, temporar, stocate local în format electronic. În ambele cazuri, datele sunt introduse în sistemul central al EES de îndată ce imposibilitatea sau defecțiunea tehnică este remediată. Statele membre iau măsurile adecvate și utilizează infrastructura, echipamentele și resursele necesare în vederea asigurării faptului că astfel de stocări locale temporare pot fi efectuate în orice moment și la orice punct de trecere a frontierei.
Fără a aduce atingere obligației de a efectua verificări la frontiere în conformitate cu prezentul regulament, în situația excepțională în care este imposibil din punct de vedere tehnic să se introducă date în sistemul central al EES și în Interfața Uniformă Națională, iar stocarea electronică locală temporară a datelor este, de asemenea, imposibilă din punct de vedere tehnic, polițistul de frontieră stochează manual datele de intrare/ieșire, în conformitate cu articolele 16-20 din Regulamentul (UE) 2017/2226, cu excepția datelor biometrice și aplică o ștampilă de intrare sau de ieșire în documentul de călătorie al resortisantului țării terțe. Datele respective sunt introduse în sistemul central al EES de îndată ce acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic.
Statele membre informează Comisia, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226 cu privire la ștampilarea documentelor de călătorie în cazul producerii situațiilor excepționale menționate la al doilea paragraf de la prezentul punct;
prin derogare de la articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) și litera (g) punctul (iv) din prezentul regulament, pentru resortisanții țărilor terțe care dețin o viză astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (1) litera (b), atunci când este posibil din punct de vedere tehnic, verificarea identității titularului vizei se realizează prin consultarea directă a VIS în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.
Articolul 10
Amenajarea de culoare separate și informațiile aflate pe panouri
Statele membre pot amenaja culoare separate la punctele de trecere a frontierei maritime și terestre, precum și la frontierele dintre statele membre care nu aplică articolul 22 la frontierele lor comune. În cazul în care statele membre amenajează culoare separate la respectivele frontiere, se folosesc panouri care conțin indicațiile menționate în anexa III.
Statele membre se asigură că respectivele culoare sunt semnalate clar, inclusiv în cazul în care normele privind utilizarea culoarelor distincte sunt suspendate în conformitate cu alineatul (4), pentru asigurarea fluidizării circulației persoanelor care trec frontiera.
Resortisanții țărilor terțe care nu au obligația de a deține viză în momentul trecerii frontierelor externe ale statelor membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 și resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere valabil sau o viză de lungă ședere pot să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B1 („fără viză”) din prezentul regulament. Aceștia pot, de asemenea, să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B2 („toate pașapoartele”) din prezentul regulament.
Toate celelalte persoane folosesc culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B2 („toate pașapoartele”).
Indicațiile care figurează pe panourile menționate la primul, al doilea și al treilea paragraf pot fi afișate în limba sau limbile considerate adecvate de fiecare stat membru.
Dispoziția privind amenajarea de culoare separate indicate de panoul prezentat în anexa III partea B1 („fără viză”) nu este obligatorie. Statele membre hotărăsc, în funcție de necesitățile lor practice, dacă și în ce punct de trecere a frontierei doresc să folosească această opțiune.
După caz, statele membre pot modifica indicațiile conținute de respectivele panouri, în funcție de circumstanțele locale.
Articolul 11
Ștampilarea documentelor de călătorie
Articolul 12
Prezumția privind îndeplinirea condițiilor privind durata șederii pe termen scurt
În cazul unei răsturnări a prezumției, autoritățile competente creează un dosar individual în EES, dacă este necesar, sau indică în EES data și locul de trecere de către resortisantul țării terțe în cauză a frontierei externe a unuia dintre statele membre sau a frontierei interne a unui stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2017/2226.
Un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii nu poate fi returnat decât în conformitate cu Directiva 2004/38/CE.
Articolul 12a
Perioada tranzitorie și măsurile tranzitorii
Articolul 13
Supravegherea frontierelor
Articolul 14
Refuzul intrării
Decizia motivată indicând cauzele precise ale refuzului se comunică printr-un formular uniform, prezentat în anexa V partea B, și se completează de autoritatea abilitată de dreptul intern să refuze intrarea. Formularul uniform astfel completat se înmânează resortisantului țării terțe în cauză, care confirmă primirea deciziei de refuz prin respectivul formular.
Datele privind resortisanții țărilor terțe a căror intrare pentru o ședere pe termen scurt a fost refuzată se înregistrează în EES în conformitate cu articolul 6a alineatul (2) din prezentul regulament și cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2017/2226.
Introducerea unei asemenea căi de atac nu are efect suspensiv asupra deciziei de refuz al intrării.
Fără a aduce atingere oricărei eventuale compensări acordate în conformitate cu dreptul intern, resortisantul țării terțe în cauză are dreptul la rectificarea datelor introduse în EES sau a ștampilei de intrare anulate ori a ambelor, precum și a oricărei anulări sau completări, din partea statului membru care a refuzat intrarea, în cazul în care, în cadrul căii de atac, decizia de refuz al intrării este declarată nefondată.
CAPITOLUL III
Personal și resurse alocate controlului la frontiere și cooperarea între statele membre
Articolul 15
Personal și resurse alocate controlului la frontiere
Statele membre alocă personal și resurse corespunzătoare și suficiente pentru exercitarea controlului la frontierele externe în conformitate cu articolele 7-14, astfel încât să asigure un control eficace, de înalt nivel și uniform la frontierele lor externe.
Articolul 16
Punerea în aplicare a controlului
În exercitarea controlului la frontiere, polițiștii de frontieră păstrează competențele de inițiere a procedurilor penale conferite de dreptul intern și care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
Statele membre se asigură că polițiștii de frontieră sunt profesioniști specializați și formați corespunzător, luând în considerare curricula comună de pregătire pentru polițiștii de frontieră, stabilită și dezvoltată de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (denumită în continuare „agenția”), înființată prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004. Curricula de pregătire include formarea specializată privind modul de detectare și gestionare a situațiilor în care sunt implicate persoane vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți și victimele traficului de persoane. Statele membre, cu sprijinul agenției, încurajează polițiștii de frontieră să învețe limbile străine necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.
Articolul 17
Cooperarea dintre statele membre
Statele membre se abțin de la orice acțiune care ar putea periclita funcționarea agenției sau realizarea obiectivelor acesteia.
Statele membre informează agenția cu privire la cooperarea operativă menționată la primul paragraf.
Articolul 18
Controlul comun
Statele membre pot încheia între ele acorduri bilaterale în acest sens.
CAPITOLUL IV
Dispoziții speciale referitoare la verificările la frontiere
Articolul 19
Dispoziții speciale referitoare la diferitele tipuri de frontiere și mijloacele de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe
Dispozițiile speciale prevăzute în anexa VI se aplică verificărilor efectuate la diferitele tipuri de frontiere și cu privire la diferitele mijloace de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe.
Respectivele dispoziții speciale pot conține derogări de la articolele 5 și 6 și de la articolele 8-14.
Articolul 20
Dispoziții speciale referitoare la verificarea anumitor categorii de persoane
Dispoziții speciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor categorii de persoane:
șefi de stat, șefi de guvern și membri ai guvernelor naționale însoțiți de soții (soțiile) lor, precum și membrii delegațiilor oficiale ale acestora, și suveranii și alți membri de rang înalt ai unei familii regale;
piloți de aeronave și alți membri ai echipajului;
marinari;
titulari ai pașapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu și membrii organizațiilor internaționale;
lucrători transfrontalieri;
minori;
servicii de salvare, poliție și pompieri și polițiștii de frontieră;
lucrători offshore.
Respectivele dispoziții speciale pot conține derogări de la articolele 5 și 6 și de la articolele 8-14.
CAPITOLUL V
Măsuri specifice referitoare la frontierele externe
Articolul 21
Măsuri la frontierele externe și sprijinul acordat de agenție
Atunci când, într-un raport de evaluare întocmit în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, sunt identificate deficiențe grave în efectuarea controalelor la frontierele externe și în vederea asigurării respectării recomandărilor menționate la articolul 15 din respectivul regulament, Comisia poate recomanda, prin intermediul unui act de punere în aplicare, ca statul membru evaluat să ia anumite măsuri specifice, care pot include una sau ambele dintre următoarele:
inițierea desfășurării echipelor europene de polițiști de frontieră în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2007/2004;
prezentarea, spre avizare de către agenție, a planurilor sale strategice, bazate pe o evaluare de risc, care să includă informații privind desfășurarea de personal și echipamente.
Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).
Comisia informează, de asemenea, Parlamentul European și Consiliul.
Articolul 21a
Restricții temporare de călătorie în Uniune
Restricțiile temporare de călătorie pot include restricții temporare de intrare în statele membre și restricții sanitare temporare care sunt necesare pentru protecția sănătății publice în spațiul fără controale la frontierele interne. Restricțiile sanitare temporare respective pot include testarea, carantina și autoizolarea.
Restricțiile temporare de călătorie în Uniune trebuie să fie proporționale și nediscriminatorii. În cazul în care un stat membru adoptă restricții mai stricte decât cele prevăzute în regulamentul de punere în aplicare, respectivele restricții nu pot să aibă un efect negativ asupra funcționării spațiului fără controale la frontierele interne. Restricțiile sanitare temporare aplicate persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii respectă în orice moment Directiva 2004/38/CE.
Următoarele categorii de persoane sunt exceptate de la restricțiile de intrare, indiferent de scopul călătoriei lor:
persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii;
resortisanții țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei 2003/109/CE, persoanele care au drept de ședere în temeiul altor instrumente ale dreptului Uniunii sau de drept intern, inclusiv beneficiarii protecției internaționale sau persoanele care dețin vize naționale de lungă ședere, precum și membrii de familie ai acestora.
Regulamentul de punere în aplicare menționat la alineatul (2), dacă este cazul:
identifică, atunci când natura urgenței de sănătate publică de amploare impune acest lucru, categoriile de persoane care efectuează călătorii esențiale, enumerate în anexa XI partea B, și care urmează să fie exceptate de la restricțiile de intrare;
stabilește zonele geografice sau țările terțe din care călătoriile pot face obiectul unor restricții sau exceptări de la restricții și stabilește o procedură pentru examinarea periodică a situației din zonele sau țările respective și a restricțiilor de călătorie impuse, pe baza unei metodologii obiective și a unor criterii obiective care să includă în special situația epidemiologică;
stabilește condițiile în care călătoriile neesențiale pot fi restricționate sau exceptate de la restricții, inclusiv dovada care trebuie să fie prezentată ca justificare a exceptării și condițiile referitoare la durata și natura șederii în zonele sau țările menționate la litera (b);
menționează restricțiile sanitare temporare minime la care pot fi supuse persoanele menționate la alineatul (3) literele (a) și (b);
prin derogare de la alineatele (4) și (5), stabilește condițiile în care pot fi impuse restricții de călătorie persoanelor care efectuează călătorii esențiale
TITLUL III
FRONTIERE INTERNE
CAPITOLUL I
Absența controlului la frontierele interne
Articolul 22
Trecerea frontierelor interne
Frontierele interne pot fi trecute prin orice punct fără a fi realizată o verificare la frontiere asupra persoanelor, indiferent de cetățenie.
Articolul 23
Verificări în interiorul teritoriului
Absența controalelor la frontierele interne nu aduce atingere:
exercitării competențelor polițienești sau a altor prerogative de autoritate publică de către autoritățile competente ale statelor membre pe teritoriul lor, inclusiv în zonele lor de frontieră internă, astfel cum le sunt conferite în temeiul dreptului intern, în măsura în care exercitarea competențelor respective nu are un efect echivalent cu verificările la frontiere. Exercitarea unor astfel de competențe poate include, după caz, utilizarea tehnologiilor de monitorizare și supraveghere utilizate în general pe teritoriu cu scopul de a răspunde amenințărilor la adresa siguranței publice sau a ordinii publice. Exercitarea de către autoritățile competente a atribuțiilor care le revin nu este considerată echivalentă, în special, cu exercitarea verificărilor la frontiere atunci când măsurile respective îndeplinesc toate condițiile următoare:
nu au ca obiectiv controlul la frontiere;
se bazează pe informații generale ale poliției sau, în situațiile în care obiectivul urmărit este limitarea răspândirii unei boli infecțioase, pe informații de sănătate publică, precum și pe experiența autorităților competente cu privire la posibilele amenințări la adresa siguranței publice sau a ordinii publice și vizează în special:
sunt concepute și executate într-un mod net diferit de verificările sistematice efectuate asupra persoanelor la frontierele externe, inclusiv în cazul în care acestea sunt efectuate în noduri de transport sau direct la bordul serviciilor de transport de persoane și cu condiția ca acestea să se bazeze pe o evaluare a riscurilor;
posibilității ca autoritățile competente ale unui stat membru sau operatorii de transport să efectueze controale de securitate în noduri de transport, efectuate asupra persoanelor în temeiul dreptului intern, cu condiția ca respectivele controale să fie efectuate, de asemenea, asupra persoanelor care călătoresc în interiorul unui stat membru;
posibilității ca un stat membru să prevadă prin lege obligația de a deține sau de a purta permise și alte documente;
posibilității ca un stat membru să prevadă prin lege obligația resortisanților țărilor terțe de a-și anunța prezența pe teritoriul său și obligația administrației unităților de cazare să asigure completarea și semnarea unor formulare de înregistrare de către resortisanții țărilor terțe, cu excepția partenerilor care îi însoțesc, a minorilor care îi însoțesc sau a membrilor grupurilor de călătorie, în conformitate cu dispozițiile articolelor 22 și, respectiv, 45 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (denumită în continuare „Convenția Schengen”).
Articolul 23a
Procedura de transferare a persoanelor reținute în zonele de frontieră internă
Fără a aduce atingere articolului 22, prezentul articol stabilește procedura pentru transferul unui resortisant al unei țări terțe reținut în zonele de frontieră, astfel cum se menționează la articolul 23, în cazurile în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
resortisantul țării terțe este reținut în timpul verificărilor care implică autoritățile competente ale ambelor state membre în cadrul cooperării bilaterale, care poate include, în special, patrule polițienești comune, cu condiția ca statele membre în cauză să fi convenit să utilizeze procedura respectivă în cadrul cooperării bilaterale respective; și
există indicii clare că resortisantul țării terțe a sosit direct din celălalt stat membru și se constată faptul că resortisantul țării terțe nu are drept de ședere pe teritoriul statului membru în care a sosit, pe baza informațiilor aflate la dispoziția imediată a autorităților care l-au reținut, inclusiv a declarațiilor persoanei în cauză, a documentelor de identitate, de călătorie sau a altor documente găsite în posesia persoanei respective sau a rezultatelor căutărilor efectuate în bazele de date relevante de la nivel național și de la nivelul Uniunii.
Procedura prevăzută la alineatele (1) și (2) nu se aplică solicitanților, astfel cum sunt definiți la articolul 3 punctul 13 din Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului ( 17 ), și nici beneficiarilor de protecție internațională, astfel cum sunt definiți la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2024/1347 al Parlamentului European și al Consiliului ( 18 ).
Atunci când transferă un resortisant al unei țări terțe despre care statul membru care efectuează transferul presupune că este minor, statul membru care efectuează transferul informează statul membru de primire cu privire la prezumția respectivă și ambele state membre se asigură că sunt luate toate măsurile în interesul superior al copilului și în conformitate cu legislația lor națională.
Articolul 24
Eliminarea obstacolelor din calea traficului la punctele rutiere de trecere a frontierelor interne
Statele membre elimină orice obstacol care împiedică fluidizarea traficului la punctele rutiere de trecere a frontierelor interne, în special limitările de viteză care nu se bazează exclusiv pe considerente de siguranță rutieră sau care nu sunt necesare pentru utilizarea tehnologiilor menționate la articolul 23 litera (a).
În același timp, statele membre trebuie să fie în măsură să furnizeze toate mijloacele necesare pentru a efectua verificări în cazul în care se reintroduc controalele la frontierele interne.
CAPITOLUL II
Reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne
Articolul 25
Cadru general pentru reintroducerea temporară sau prelungirea controalelor la frontierele interne
Se poate considera, în special, că o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne rezultă din:
incidente sau amenințări teroriste și din amenințări reprezentate de formele grave de criminalitate organizată;
situații de urgență de sănătate publică de amploare;
o situație excepțională caracterizată de deplasări neautorizate, neașteptate și de amploare ale resortisanților țărilor terțe între statele membre, care exercită o presiune considerabilă asupra resurselor și capacităților generale ale autorităților competente bine pregătite și care ar putea pune în pericol funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne, astfel cum reiese din analiza informațiilor și din toate datele disponibile, inclusiv din cele transmise de agențiile relevante ale Uniunii;
evenimentele internaționale de proporții ori cu mare vizibilitate.
Controalele la frontiere pot fi reintroduse sau prelungite în temeiul articolelor 25a și 28 numai în cazul în care un stat membru a stabilit că o astfel de măsură este necesară și proporțională, ținând seama de criteriile menționate la articolul 26 alineatul (1) și, în cazul prelungirii unor astfel de controale, ținând seama de asemenea de rezultatele evaluării riscurilor menționate la articolul 26 alineatul (2). Controalele la frontiere pot fi, de asemenea, reintroduse în conformitate cu articolul 29, ținându-se seama de criteriile menționate la articolul 30.
Se consideră că persistă aceeași amenințare gravă în cazul în care justificarea prezentată de statul membru pentru prelungirea controalelor la frontiere se bazează pe aceleași motive ca cele care au justificat reintroducerea inițială a controalelor la frontiere.
Articolul 25a
Procedura aplicabilă în cazurile care necesită luarea de măsuri ca urmare a unor evenimente imprevizibile sau previzibile
În cazul în care un stat membru consideră că există o situație excepțională majoră, referitoare la o amenințare gravă persistentă, care justifică necesitatea continuă de a efectua controale la frontierele interne pentru o perioadă mai lungă decât perioada maximă menționată la alineatul (5) de la prezentul articol, acesta notifică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și celorlalte state membre intenția sa de a prelungi controalele la frontierele interne cu o perioadă suplimentară de până la șase luni. Notificarea respectivă este transmisă cel târziu cu patru săptămâni înainte de prelungirea planificată și, ținând seama de avizul Comisiei emis în conformitate cu articolul 27a alineatul (3), include o evaluare a riscurilor în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) prin intermediul căreia:
prezintă justificări privind amenințarea continuă la adresa ordinii publice sau a securității interne;
justifică faptul că măsurile alternative de remediere a amenințării sunt considerate ori s-au dovedit ineficiente la momentul notificării;
prezintă măsurile de atenuare luate în considerare pentru a însoți controalele la frontierele interne;
include, după caz, o prezentare a mijloacelor, a acțiunilor, a condițiilor și a calendarului luate în considerare în vederea eliminării controalelor la frontierele interne.
În termen de trei luni de la notificarea menționată la primul paragraf, Comisia emite un nou aviz privind necesitatea și proporționalitatea prelungirii controalelor la frontierele interne. După primirea notificării, Comisia poate demara din proprie inițiativă, ori, la solicitarea statului membru direct afectat, are obligația de a demara un proces de consultare, în conformitate cu articolul 27a alineatul (1).
În cazul în care, într-o situație excepțională majoră, necesitatea continuă a controalelor la frontierele interne este confirmată ca urmare a procedurii menționate la prezentul alineat, dar perioada suplimentară de șase luni menționată la primul paragraf nu este suficientă pentru a asigura disponibilitatea unor măsuri alternative eficace pentru a aborda amenințarea persistentă, un stat membru poate decide să prelungească controalele la frontierele interne pentru o perioadă suplimentară și finală de până la șase luni, în conformitate cu evaluarea riscurilor menționată la al doilea paragraf. În cazul în care un stat membru decide să facă acest lucru, acesta notifică fără întârziere Comisiei intenția sa de a-și prelungi controalele la frontierele interne. Comisia adoptă fără întârziere o recomandare privind compatibilitatea cu tratatele a unei astfel de prelungiri finale, în special cu principiile necesității și proporționalității. Recomandarea respectivă identifică, de asemenea, după caz, împreună cu alte state membre, măsurile compensatorii eficiente care urmează să fie puse în aplicare.
Articolul 26
Criterii pentru reintroducerea temporară și prelungirea controalelor la frontierele interne
Pentru a stabili dacă reintroducerea controalelor la frontierele interne este necesară și proporțională în conformitate cu articolul 25 alineatul (2), un stat membru evaluează în special:
oportunitatea măsurii de reintroducere a controalelor la frontierele interne, având în vedere natura amenințării grave identificate și, în special, probabilitatea ca reintroducerea controalelor la frontierele interne să remedieze în mod corespunzător amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne și dacă obiectivele urmărite de o astfel de reintroducere ar putea fi atinse prin:
utilizarea unor măsuri alternative, precum verificările proporționale efectuate în contextul verificărilor în interiorul teritoriului menționate la articolul 23 litera (a);
utilizarea procedurii prevăzute la articolul 23a;
alte forme de cooperare polițienească prevăzute în dreptul Uniunii;
măsuri comune privind restricțiile temporare de călătorie către statele membre, astfel cum sunt menționate la articolul 21a alineatul (2);
impactul probabil al unei astfel de măsuri asupra:
circulației persoanelor în spațiul fără controale la frontierele interne; și
funcționării regiunilor transfrontaliere, ținând seama de legăturile sociale și economice strânse dintre acestea.
Articolul 27
Notificarea reintroducerii temporare sau a prelungirii controalelor la frontierele interne și evaluarea riscurilor
Notificările din partea statelor membre cu privire la reintroducerea sau prelungirea controalelor la frontierele interne trebuie să conțină următoarele informații:
motivele reintroducerii sau ale prelungirii, inclusiv toate informațiile relevante detaliind evenimentele care constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității lor interne;
domeniul de aplicare al reintroducerii sau al prelungirii preconizate, precizând în ce parte sau părți ale frontierelor interne urmează să fie reintroduse sau prelungite controalele la frontiere;
denumirea punctelor de trecere autorizate;
data și durata reintroducerii sau a prelungirii preconizate;
evaluarea necesității și proporționalității menționate la articolul 26 alineatul (1) și, în cazul unei prelungiri, la articolul 26 alineatul (2);
după caz, măsurile care trebuie să fie luate de celelalte state membre.
O notificare poate fi transmisă în comun de două sau mai multe state membre.
Statele membre transmit notificarea utilizând modelul care urmează să fie stabilit de Comisie în temeiul alineatului (6).
Articolul 27a
Consultarea statelor membre și avizul Comisiei
Obiectivul consultării este de a examina în special amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne, necesitatea și proporționalitatea reintroducerii preconizate a controalelor la frontierele interne, ținând seama de oportunitatea măsurilor alternative și, în cazul în care controalele la frontierele interne au fost deja reintroduse, de impactul acestora, precum și modalitățile de asigurare a punerii în aplicare a cooperării reciproce dintre statele membre în ceea ce privește reintroducerea controalelor la frontierele interne.
Statul membru care preconizează reintroducerea sau prelungirea controalelor la frontierele interne ține cont de rezultatele acestei consultări atunci când decide dacă să reintroducă sau să prelungească controalele la frontierele interne sau atunci când efectuează controale la frontierele interne.
Avizul Comisiei cuprinde cel puțin:
o evaluare a conformității reintroducerii sau prelungirii controalelor la frontierele interne cu principiile necesității și proporționalității;
o evaluare a măsurii în care au fost analizate suficient măsuri alternative de remediere a amenințării grave.
În cazul în care se evaluează reintroducerea controalelor la frontierele interne și se consideră că au fost respectate principiile necesității și proporționalității, avizul conține recomandări, după caz, privind îmbunătățirea cooperării dintre statele membre pentru a limita impactul controalelor la frontierele interne și pentru a contribui la reducerea amenințării persistente.
Articolul 28
Mecanismul specific pentru cazurile în care o urgență de sănătate publică de amploare pune în pericol funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne
Articolul 29
Procedura specifică pentru circumstanțe excepționale care periclitează funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne
În recomandarea sa, Consiliul indică cel puțin informațiile menționate la articolul 27 alineatul (1) literele (a)-(e).
Consiliul poate recomanda o prelungire în conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în prezentul articol.
Înainte de a reintroduce controlul la frontiere sau în anumite părți ale frontierelor sale interne în temeiul prezentului alineat, un stat membru notifică acest lucru celorlalte state membre, Parlamentului European și Comisiei în mod corespunzător.
Într-un astfel de caz, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport în care evaluează motivele prezentate de statul membru respectiv și consecințele asupra protejării intereselor comune ale spațiului fără controale la frontierele interne.
Articolul 30
Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne atunci când circumstanțe excepționale periclitează funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne
Atunci când, în ultimă instanță, Consiliul recomandă, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2), reintroducerea temporară a controlului la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora, acesta evaluează probabilitatea ca o astfel de măsură să remedieze în mod corespunzător o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității interne în spațiul fără controale la frontierele interne și evaluează proporționalitatea măsurii cu amenințarea respectivă. Această evaluare se bazează pe informațiile detaliate transmise de statul membru (statele membre) în cauză și de Comisie și pe orice alte informații relevante, inclusiv orice informații obținute în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. În efectuarea unei astfel de evaluări, se iau în considerare, în special, următoarele aspecte:
disponibilitatea măsurilor de sprijin tehnic sau financiar care ar putea fi aplicate sau care au fost aplicate la nivel național sau la nivelul Uniunii, inclusiv asistența acordată de organismele, oficiile sau agențiile Uniunii, cum ar fi agenția, Biroul European de Sprijin pentru Azil, înființat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 20 ), sau Oficiului European de Poliție (Europol), înființat prin Decizia 2009/371/JAI, și probabilitatea ca aceste măsuri să remedieze în mod corespunzător amenințările la adresa ordinii publice sau a securității interne în spațiul fără controale la frontierele interne;
impactul actual și impactul viitor probabil al oricăror deficiențe grave legate de controlul la frontierele externe identificate în contextul evaluărilor efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 și măsura în care astfel de deficiențe grave constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne în spațiul fără controale la frontierele interne;
impactul probabil al reintroducerii controlului la frontiere asupra libertății de circulație a persoanelor în spațiul fără controale la frontierele interne.
Înainte de a adopta o propunere de recomandare a Consiliului, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2), Comisia poate:
să solicite statelor membre, agenției, Europol sau altor organisme, oficii și agenții ale Uniunii să îi furnizeze informații suplimentare;
să efectueze vizite la fața locului, cu sprijinul unor experți din statele membre și ai agenției, ai Europol și ai oricărui alt organism, oficiu sau agenție relevantă a Uniunii, în vederea obținerii sau a verificării informațiilor relevante pentru recomandarea respectivă.
Articolul 31
Informarea Parlamentului European și a Consiliului
Comisia și statul membru (statele membre) în cauză informează Parlamentul European și Consiliul, cât mai curând posibil, cu privire la orice motive care ar putea determina aplicarea articolului 21și a articolelor 25-30.
Articolul 32
Dispoziții în caz de reintroducere a controlului la frontierele interne
În cazul în care se reintroduce controlul la frontierele interne, dispozițiile relevante din titlul II se aplică mutatis mutandis.
Articolul 33
Raportul privind reintroducerea controalelor la frontierele interne
Articolul 34
Informarea publicului
Comisia și statul membru în cauză informează publicul în mod coordonat cu privire la adoptarea unei decizii de reintroducere a controlului la frontierele interne și indică, în special, data de începere și de încheiere a unei astfel de măsuri, cu excepția cazului în care există motive imperioase de securitate care să împiedice acest lucru.
Articolul 35
Confidențialitatea
La cererea unui stat membru, celelalte state membre, Parlamentul European și Comisia respectă caracterul confidențial al informațiilor furnizate în cadrul reintroducerii și prelungirii controlului la frontiere, precum și în cadrul raportului elaborat în temeiul articolului 33.
TITLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 36
Modificarea anexelor
Articolul 37
Exercitarea delegării de competențe
Articolul 37a
Procedura de urgență
Articolul 38
Procedura comitetului
Articolul 39
Notificări
Statele membre notifică Comisiei următoarele:
lista permiselor de ședere, făcându-se distincția între cele reglementate la articolul 2 punctul 16 litera (a) și cele reglementate la articolul 2 punctul 16 litera (b) și care sunt însoțite de un model pentru permisele reglementate de articolul 2 punctul 16 litera (b). Permisele de ședere eliberate în conformitate cu Directiva 2004/38/CE sunt evidențiate ca atare și se pun la dispoziție modele pentru permisele de ședere care nu au fost eliberate în conformitate cu formatul uniform prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002;
lista punctelor lor de trecere a frontierei;
valorile de referință necesare pentru trecerea frontierelor lor externe, care se stabilesc anual de către autoritățile naționale;
lista serviciilor naționale responsabile pentru controlul frontierelor;
modelele de permise eliberate de ministerele afacerilor externe;
derogările de la normele privind trecerea frontierelor externe menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (a);
statisticile menționate la articolul 11 alineatul (3);
zonele care sunt considerate regiuni transfrontaliere și orice modificări relevante aduse acestora.
Articolul 40
Micul trafic de frontieră
Prezentul regulament nu aduce atingere normelor Uniunii aplicabile micului trafic de frontieră și acordurilor bilaterale existente în materie.
Articolul 41
Ceuta și Melilla
Dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere normelor speciale aplicabile în orașele Ceuta și Melilla, astfel cum au fost definite prin Declarația Regatului Spaniei privind orașele Ceuta și Melilla, care figurează în Actul final al Acordului privind aderarea Regatului Spaniei la Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 ( 21 ).
Articolul 42
Notificarea informațiilor de către statele membre
Statele membre notifică Comisia cu privire la dispozițiile naționale referitoare la articolul 23 literele (c) și (d), regimul sancțiunilor menționat la articolul 5 alineatul (3) și acordurile bilaterale autorizate prin prezentul regulament. Modificările ulterioare aduse dispozițiilor respective se notifică în termen de cinci zile lucrătoare.
Informațiile notificate de către statele membre se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.
Articolul 42a
Măsuri tranzitorii pentru statele membre care nu operează încă EES
Documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe menționați la articolul 6a alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament care trec frontierele statelor membre menționate la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226 se ștampilează la intrare și la ieșire.
Aceste obligații de ștampilare se aplică și în cazul relaxării verificărilor la frontiere în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament.
Articolul 42b
Notificarea regiunilor transfrontaliere
Până la 11 ianuarie 2025, toate statele membre care au frontiere interne comune stabilesc, în strânsă cooperare, zonele de pe teritoriul lor considerate regiuni transfrontaliere, ținând seama de legăturile sociale și economice strânse dintre ele, și notifică acest lucru Comisiei.
Statele membre informează Comisia, de asemenea, cu privire la orice modificări relevante aduse acestora.
Articolul 43
Mecanismul de evaluare
Evaluările pot consta în vizite la fața locului anunțate sau neanunțate ale frontierelor externe sau interne.
În conformitate cu mecanismul de evaluare menționat, Comisia este responsabilă pentru adoptarea programelor multianuale și anuale de evaluare și a rapoartelor de evaluare.
În cazul în care sunt identificate deficiențe grave în desfășurarea de controale la frontiera externă într-un raport de evaluare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, se aplică articolele 21 și 29 din prezentul regulament.
Articolul 44
Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 562/2006 se abrogă
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa X.
Articolul 45
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre, în conformitate cu tratatele.
ANEXA I
Documente justificative pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de intrare
Documentele justificative menționate la articolul 6 alineatul (3) pot include următoarele:
pentru călătoriile de afaceri:
invitația din partea unei întreprinderi sau a unei autorități de a participa la reuniuni, conferințe sau manifestări cu caracter comercial, industrial sau profesional;
alte documente care indică existența unor relații comerciale sau profesionale;
bilete de intrare la târguri și congrese, în caz de participare la un eveniment de acest gen;
pentru călătorii efectuate în scopul studiilor sau al unui alt tip de formare:
certificat de înscriere la o instituție de învățământ în vederea urmării unor cursuri de învățământ profesional sau teoretic în cadrul unei formări de bază sau al unei formări de nivel superior;
legitimații de student sau certificate privind cursurile urmate;
pentru călătorii în scop turistic sau privat:
documente justificative privind cazarea:
documente justificative privind itinerarul:
documente justificative privind întoarcerea:
pentru călătoriile întreprinse pentru o manifestare cu caracter politic, științific, cultural, sportiv sau religios sau pentru orice alte scopuri:
invitații, bilete de intrare, înscrieri sau programe prin care să se indice, dacă este posibil, denumirea organismului gazdă și durata șederii, sau orice alt document corespunzător care să indice scopul vizitei.
ANEXA II
Înregistrarea informațiilor
Ansamblul informațiilor de serviciu, precum și orice informație de interes special se înregistrează manual sau electronic la toate punctele de trecere a frontierei. Informațiile care trebuie înregistrate includ în special:
numele polițistului de frontieră responsabil local de verificările la frontiere și numele celorlalți agenți din fiecare echipă;
relaxarea verificărilor asupra persoanelor în conformitate cu articolul 9;
eliberarea, la frontieră, a documentelor care înlocuiesc pașapoartele și vizele;
persoanele reținute și plângeri (infracțiuni și contravenții);
refuzul intrării în conformitate cu articolul 14 (motivele refuzului și cetățenia);
codurile de securitate ale ștampilelor de intrare și de ieșire, identitatea polițiștilor de frontieră cărora li se încredințează o ștampilă, la un moment dat sau pentru un anumit schimb, precum și toate informațiile privind ștampilele pierdute sau furate;
plângeri ale persoanelor care au făcut obiectul verificărilor;
alte măsuri polițienești și judiciare de interes deosebit;
evenimente deosebite.
ANEXA III
Modele de panouri care apar pe diferite culoare ale punctelor de trecere a frontierei
PARTEA A
( 22 )
PARTEA B1: „Fără viză”
PARTEA B2: „Toate pașapoartele”
PARTEA C
PARTEA D
Partea D1: Culoare de control automatizat la frontiere pentru cetățenii UE/SEE/CH
Stelele nu sunt necesare pentru Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda.
Partea D2: Culoare de control automatizat la frontiere pentru resortisanții țărilor terțe
Partea D3: Culoare de control automatizat la frontiere pentru toate pașapoartele
Partea E: Culoare pentru călătorii înregistrați
ANEXA IV
Aplicarea ștampilelor
1. Documentul de călătorie al unui resortisant al unei țări terțe care este titular al unui document de facilitare a tranzitului feroviar, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003 se ștampilează la intrare și la ieșire. Documentul de călătorie al unui resortisant al unei țări terțe care este titular al unui document de facilitare a tranzitului valabil, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003 și care efectuează tranzitul cu trenul și nu debarcă pe teritoriul unui stat membru se ștampilează, de asemenea, la intrare și la ieșire. În plus, în cazurile prevăzute în mod expres de dreptul său intern, un stat membru poate să aplice o ștampilă, la intrare și la ieșire, pe documentele de călătorie ale unui resortisant al unei țări terțe care deține un permis de ședere sau o viză de lungă ședere eliberate de același statul membru, în conformitate cu articolul 11 din prezentul regulament.
Documentele de călătorie ale unui resortisant al unei țări terțe care intră sau iese, pe baza unei vize naționale de scurtă ședere eliberată pentru una sau două intrări, de pe teritoriul unui stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES, se ștampilează la intrare și la ieșire.
1a. Specificațiile respectivei ștampile sunt stabilite prin Decizia SCH/COM-EX (94) 16 rev. și SCH/Gem-Handb (93) 15 (CONFIDENȚIAL) a Comitetului Executiv Schengen.
2. Codurile de securitate ale ștampilelor se modifică la intervale regulate, care nu depășesc o lună.
2a. La intrarea și la ieșirea resortisanților țărilor terțe cărora li se aplică obligația de a deține o viză și obligația ștampilării, ștampila se aplică pe pagina opusă celei pe care este aplicată viza. Cu toate acestea, dacă respectiva pagină nu este utilizabilă, ștampila se aplică pe pagina următoare. Zona cu citire optică nu se ștampilează.
▼M3 —————
4. Statele membre desemnează punctele naționale de contact responsabile pentru schimbul de informații privind codurile de securitate ale ștampilelor de intrare și de ieșire utilizate la punctele de trecere a frontierei și informează în acest sens celelalte state membre, Secretariatul General al Consiliului și Comisia. Respectivele puncte de contact beneficiază imediat de acces la informațiile privind ștampilele comune de intrare și de ieșire utilizate la frontiera externă a statului membru în cauză și, în special, la informațiile privind:
punctul de trecere a frontierei căruia i se atribuie o anumită ștampilă;
identitatea polițiștilor de frontieră cărora li se încredințează o ștampilă la un moment dat;
codul de securitate al unei anumite ștampile, la un moment dat.
Orice cerere de informații privind ștampilele comune de intrare și de ieșire se prezintă prin intermediul punctelor naționale de contact menționate anterior.
Punctele naționale de contact trebuie, de asemenea, să transmită de îndată altor puncte de contact, Secretariatului General al Consiliului și Comisiei informațiile privind modificările punctelor de contact, precum și ștampilele pierdute sau furate.
ANEXA V
PARTEA A
Proceduri privind refuzul intrării la frontieră
1. În caz de refuz al intrării, polițistul de frontieră competent:
completează modelul uniform de formular de refuz al intrării, prezentat în partea B. Resortisantul țării terțe în cauză semnează formularul și primește un exemplar după semnare. În cazul în care resortisantul țării terțe refuză să semneze, polițistul de frontieră indică refuzul în formular, la rubrica „Observații”;
pentru resortisanții țărilor terțe cărora li s-a refuzat intrarea pentru o ședere pe termen scurt, înregistrează în EES datele privind refuzul intrării, în conformitate cu articolul 6a alineatul (2) din prezentul regulament și cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2017/2226;
anulează sau revocă viza, după caz, în conformitate cu dispozițiile articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009;
pentru resortisanții țărilor terțe pentru care refuzul intrării nu se înregistrează în EES, aplică pe pașaport o ștampilă de intrare, barată de o cruce cu cerneală neagră indelebilă, și scrie lângă aceasta, în partea dreaptă, de asemenea cu cerneală indelebilă, litera (literele) corespunzătoare motivului (motivelor) de refuz al intrării, a căror listă este conținută în modelul uniform de formular de refuz al intrării, menționat în partea B a prezentei anexe. În plus, pentru aceste categorii de persoane, polițistul de frontieră consemnează fiecare refuz al intrării într-un registru sau pe o listă în care menționează identitatea și cetățenia resortisantului țării terțe în cauză, referințele documentului care permite trecerea frontierei de către resortisantul țării terțe în cauză, precum și motivul și data refuzului intrării.
Aspectele practice privind aplicarea ștampilei sunt prevăzute în anexa IV.
2. În cazul în care resortisantul țării terțe care a primit o decizie de refuz al intrării a fost condus la frontieră de către un operator de transport, autoritatea locală responsabilă:
solicită operatorului de transport să preia responsabilitatea resortisantului țării terțe și să îl transporte fără întârziere fie către țara terță din care a fost transportat, fie către țara terță care a eliberat documentul care permite trecerea frontierei, fie către orice altă țară terță în care este garantată admisia, sau să găsească mijloace de transport în continuare, în conformitate cu articolul 26 din Convenția Schengen și cu Directiva 2001/51/CE a Consiliului ( 23 );
în așteptarea transportului în continuare, respectând dreptul intern și luând în considerare circumstanțele locale, ia măsurile corespunzătoare în vederea evitării intrării ilegale pe teritoriu a resortisanților țărilor terțe cărora le-a fost refuzată intrarea.
3. În cazul în care există motive care justifică atât refuzul intrării unui resortisant al unei țări terțe, cât și arestarea acestuia, polițistul de frontieră ia legătura cu autoritățile competente pentru a decide cu privire la măsurile ce se impun în conformitate cu dreptul intern.
PARTEA B
Model uniform de formular pentru refuzul intrării la frontieră
ANEXA VI
Dispoziții speciale privind diferitele tipuri de frontiere și mijloacele de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre
1. Frontiere terestre
1.1. Verificarea traficului rutier
|
1.1.1. |
În vederea asigurării eficienței verificărilor asupra persoanelor, asigurând în același timp siguranța și fluidizarea traficului rutier, circulația la punctele de trecere a frontierei se reglementează în mod corespunzător. În cazul în care este necesar, statele membre pot încheia acorduri bilaterale în vederea canalizării și blocării traficului. Respectivele state informează Comisia în acest sens în temeiul articolului 42. |
|
1.1.2. |
La frontierele terestre, statele membre pot amenaja culoare separate la anumite puncte de trecere a frontierei în conformitate cu articolul 10, în cazul în care consideră adecvat și dacă circumstanțele o permit. Utilizarea culoarelor separate poate fi suspendată în orice moment de autoritățile competente ale statelor membre, în circumstanțe excepționale și în cazul în care situația traficului și starea infrastructurilor impun acest lucru. Statele membre pot coopera cu țările vecine pentru amenajarea culoarelor separate la punctele de trecere a frontierelor externe. |
|
1.1.3. |
Persoanele care călătoresc cu autoturismele pot, în general, să rămână în interiorul acestora în timpul verificărilor. Cu toate acestea, în cazul în care circumstanțele o impun, acestor persoane li se poate solicita să coboare din autoturism. Verificarea amănunțită are loc, în cazul în care circumstanțele locale permit acest lucru, în locurile special amenajate în acest scop. Din motive de siguranță a personalului, verificările se efectuează de doi polițiști de frontieră, în cazul în care acest lucru este posibil. |
|
1.1.4. |
Punctele comune de trecere a frontierei 1.1.4.1. Statele membre pot încheia sau menține acorduri bilaterale cu țările terțe vecine în ceea ce privește stabilirea punctelor comune de trecere a frontierei în care polițiștii de frontieră ai statului membru și polițiștii de frontieră ai țării terțe desfășoară unul după celălalt controale la ieșire și la intrare în conformitate cu dreptul lor intern pe teritoriul celeilalte părți. Punctele comune de trecere a frontierei pot fi localizate atât pe teritoriul unui stat membru, cât și pe teritoriul unei țări terțe. 1.1.4.2. Punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul statelor membre: acordurile bilaterale care stabilesc punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul statelor membre cuprind o autorizație pentru polițiștii de frontieră din țările terțe să își exercite atribuțiile pe teritoriul statului membru în cauză, respectând următoarele principii:
(a)
Protecția internațională: resortisantului unei țări terțe care solicită protecție internațională pe teritoriul unui stat membru i se asigură accesul la procedurile relevante ale statului membru în cauză în conformitate cu acquis-ul Uniunii în materie de azil.
(b)
Arestarea unei persoane sau confiscarea bunurilor: în cazul în care polițiștii de frontieră ai țărilor terțe iau cunoștință de elemente care justifică arestarea sau punerea sub protecție a unei persoane sau confiscarea bunurilor, aceștia informează autoritățile statului membru în cauză cu privire la elementele respective, iar autoritățile statului membru asigură luarea de măsuri de urmare adecvate în conformitate cu dreptul lor intern, cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, indiferent de cetățenia persoanei în cauză.
(c)
Persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii și care intră pe teritoriul Uniunii: polițiștii de frontieră ai țărilor terțe nu trebuie să împiedice intrarea pe teritoriul Uniunii a persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii. În cazul în care există motive care justifică refuzul ieșirii din țara terță în cauză, polițiștii de frontieră ai țării terțe respective informează autoritățile statului membru cu privire la aceste motive, iar acestea din urmă asigură luarea de măsuri ulterioare corespunzătoare în conformitate cu dreptul intern, cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional. 1.1.4.3. Punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul țărilor terțe: acordurile bilaterale care stabilesc punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul țărilor terțe cuprind o autorizație pentru polițiștii de frontieră ai statului membru să își exercite atribuțiile pe teritoriul țării terțe. În sensul prezentului regulament, orice control efectuat de polițiștii de frontieră ai unui stat membru într-un punct comun de trecere a frontierei aflat pe teritoriul unei țări terțe se consideră a fi efectuat pe teritoriul statului membru în cauză. Polițiștii de frontieră ai unui stat membru își exercită atribuțiile în conformitate cu prezentul regulament și cu respectarea următoarelor principii:
(a)
Protecția internațională: resortisantului unei țări terțe care a trecut de controlul de ieșire al polițiștilor de frontieră ai țării terțe respective și care solicită ulterior protecție internațională polițiștilor de frontieră ai statului membru prezenți pe teritoriul țării terțe în cauză i se asigură accesul la procedurile relevante ale statului membru în conformitate cu acquis-ul Uniunii în materie de azil. Autoritățile țării terțe acceptă transferul persoanei vizate pe teritoriul statului membru în cauză.
(b)
Arestarea unei persoane sau confiscarea bunurilor: în cazul în care polițiștii de frontieră ai unui stat membru iau cunoștință de elemente care justifică arestarea sau punerea sub protecție a unei persoane sau confiscarea bunurilor, aceștia acționează în conformitate cu legislația lor națională, cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional. Autoritățile țării terțe acceptă transferul persoanei sau a bunului vizat pe teritoriul statului membru.
(c)
Accesul la sistemele informatice: polițiștii de frontieră ai unui stat membru au capacitatea de a utiliza sistemele informatice de prelucrare a datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 8. Statelor membre li se permite să adopte măsurile de securitate tehnice și organizaționale impuse de dreptul Uniunii pentru protecția datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii accidentale, a modificării, a divulgării sau a accesului neautorizate, inclusiv a accesului autorităților țărilor terțe. 1.1.4.4. Înainte de a încheia sau de a modifica un acord bilateral cu o țară terță vecină privind punctele comune de trecere a frontierei, statul membru în cauză consultă Comisia cu privire la compatibilitatea acordului cu dreptul Uniunii. Acordurile bilaterale deja existente sunt comunicate Comisiei până la 20 ianuarie 2014. În cazul în care consideră că acordul este incompatibil cu dreptul Uniunii, Comisia notifică statul membru în cauză. Statul membru adoptă toate măsurile necesare pentru modificarea acordului într-un termen rezonabil, astfel încât să elimine toate incompatibilitățile identificate. |
1.2. Verificarea traficului feroviar
|
1.2.1. |
Verificările se efectuează atât asupra pasagerilor din trenuri, cât și asupra personalului feroviar de la bordul trenurilor care trec frontierele externe, inclusiv de la bordul trenurilor de mărfuri și al trenurilor goale. Statele membre pot încheia acorduri bilaterale sau multilaterale privind modalitățile de desfășurare a verificărilor, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4. Verificările se efectuează într-unul din următoarele moduri:
—
în prima gară de sosire sau în ultima gară de plecare de pe teritoriul unui stat membru;
—
la bordul trenului, în timpul tranzitului, între ultima gară de plecare dintr-o țară terță și prima gară de sosire de pe teritoriul unui stat membru sau viceversa;
—
în ultima gară de plecare sau în prima gară de sosire de pe teritoriul unei țări terțe.
|
|
1.2.2. |
De asemenea, în vederea facilitării traficului trenurilor de călători de mare viteză, statele membre de pe itinerarul acestor trenuri care sosesc din țări terțe pot, de asemenea, decide, de comun acord cu țările terțe în cauză, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4, să efectueze verificări la intrare asupra resortisanților țărilor terțe din trenurile care sosesc din țări terțe, într-unul din modurile următoare:
—
în gările din țările terțe din care se urcă persoanele respective în tren;
—
în gările de pe teritoriul statelor membre în care coboară persoanele respective;
—
la bordul trenului, în timpul tranzitului, între gările situate pe teritoriul unei țări terțe și gările situate pe teritoriul statelor membre, cu condiția ca persoanele respective să rămână la bordul trenului.
|
|
1.2.3. |
În cazul în care operatorul de transport feroviar are posibilitatea ca, pentru trenurile de mare viteză provenind din țări terțe și care fac mai multe opriri pe teritoriul statelor membre, să îmbarce pasageri pentru restul traseului situat exclusiv pe teritoriul statelor membre, respectivii pasageri fac obiectul unor verificări de intrare, fie la bordul trenului, fie în gara de destinație, cu excepția cazului în care au fost efectuate verificări în conformitate cu punctul 1.2.1 sau cu punctul 1.2.2 prima liniuță. Persoanele care doresc să ia trenul exclusiv pentru partea care rămâne din traseu, situată pe teritoriul statelor membre, trebuie să fie informate înainte de plecare, în mod clar, că vor face obiectul unor verificări de intrare în timpul călătoriei sau în gara de destinație. |
|
1.2.4. |
În direcția inversă, persoanele de la bordul trenului fac obiectul unor verificări la ieșire urmându-se o procedură similară. |
|
1.2.5. |
Polițistul de frontieră poate ordona ca spațiile goale din vagoane să fie inspectate, în cazul în care este necesar, cu asistența șefului de tren, pentru a se asigura că persoanele sau obiectele care fac obiectul verificării la frontiere nu s-au ascuns în respectivele spații. |
|
1.2.6. |
În cazul în care există motive să se considere că persoanele semnalate sau suspectate de comiterea unei infracțiuni sau resortisanți ai unor țări terțe care au intenția de a intra ilegal se ascund în tren, polițistul de frontieră, în cazul în care nu poate acționa în conformitate cu dispozițiile de drept intern, informează statele membre către teritoriul cărora sau pe teritoriul cărora circulă trenul. |
2. Frontiere aeriene
2.1. Proceduri cu privire la verificările din aeroporturile internaționale
2.1.1. Autoritățile competente ale statelor membre veghează ca societatea aeroportuară să ia măsurile necesare în vederea separării fizice a fluxurilor de pasageri de la zborurile interne de fluxurile de pasageri de la alte zboruri. În acest sens, se amplasează infrastructuri corespunzătoare în toate aeroporturile internaționale.
2.1.2. Locul în care se efectuează verificări la frontiere se stabilește în conformitate cu următoarea procedură:
pasagerii zborurilor provenind dintr-o țară terță, care se îmbarcă pentru un zbor intern, fac obiectul verificărilor de intrare pe aeroportul de sosire al zborului dintr-o țară terță. Pasagerii unui zbor intern care se îmbarcă pe un zbor cu destinația într-o țară terță (pasageri de transfer) fac obiectul verificărilor de ieșire pe aeroportul de plecare al ultimului zbor;
pentru zborurile cu proveniența sau destinația în țări terțe fără pasageri de transfer și zborurile cu escale multiple în aeroporturi ale statelor membre, fără schimbare de aeronavă:
pasagerii zborurilor cu proveniența sau destinația în țări terțe, fără transfer anterior sau posterior pe teritoriul statelor membre, fac obiectul verificărilor de intrare pe aeroportul de intrare și al verificărilor de ieșire pe aeroportul de ieșire;
pasagerii zborurilor cu proveniența sau destinația în țări terțe cu escale multiple pe teritoriul statelor membre, fără schimbare de aeronavă (pasageri în tranzit) și cu condiția ca pasagerii să nu se poată îmbarca în aeronavă pe tronsonul situat pe teritoriul statelor membre, fac obiectul verificărilor de intrare pe aeroportul de destinație și al verificărilor de ieșire pe aeroportul de îmbarcare;
în cazul în care operatorul de transport aerian are posibilitatea ca, pentru zborurile cu proveniența dintr-o țară terță și care fac escale multiple pe teritoriul statelor membre, să poată îmbarca pasageri exclusiv pentru tronsonul care mai rămâne pe teritoriul respectiv, pasagerii în cauză fac obiectul verificărilor de ieșire pe aeroportul de îmbarcare și al verificărilor de intrare pe aeroportul de destinație.
Verificările asupra pasagerilor care, în timpul escalelor, se află deja la bord și nu s-au îmbarcat pe teritoriul statelor membre se efectuează în conformitate cu punctul (ii). Procedura inversă se aplică zborurilor din această categorie, în cazul în care țara de destinație este o țară terță.
2.1.3. Verificările la frontiere nu se efectuează, în principiu, la bordul aeronavei sau în portul de îmbarcare, cu excepția cazului când acest lucru este justificat de o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală. Pentru a garanta că, la aeroporturile desemnate ca puncte de trecere a frontierei, persoanele fac obiectul verificărilor în conformitate cu dispozițiile articolelor 7-14, statele membre se asigură că autoritățile aeroportului iau măsurile necesare astfel încât circulația să fie direcționată către facilitățile rezervate verificărilor.
Statele membre se asigură că societatea aeroportuară ia toate măsurile necesare în vederea împiedicării accesului și părăsirii de către persoanele neautorizate a zonelor rezervate, de exemplu a zonei de tranzit. Verificările nu se efectuează, în principiu, în zona de tranzit, cu excepția cazului când acest lucru este justificat de o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală; verificările din respectiva zonă pot fi efectuate, în special, asupra persoanelor care fac obiectul obligativității de viză de tranzit aeroportuar, pentru a verifica dacă respectivele persoane dețin o astfel de viză.
2.1.4. Dacă, în caz de forță majoră, de pericol iminent sau pe baza instrucțiunilor autorităților, o aeronavă provenind dintr-o țară terță trebuie să aterizeze pe un teren care nu este punct de trecere a frontierei, respectiva aeronavă nu-și poate continua zborul decât după autorizarea primită de la polițiștii de frontieră sau de la autoritățile vamale. Acest lucru se aplică și în cazul unei aeronave cu proveniența dintr-o țară terță care aterizează fără autorizație. În orice eventualitate, dispozițiile articolelor 7-14 se aplică verificărilor asupra persoanelor de la bordul respectivei aeronave.
2.2. Proceduri cu privire la verificările din aerodromuri
2.2.1. Trebuie să se asigure că persoanele fac în mod egal obiectul verificărilor în conformitate cu articolele 7-14 în aeroporturile care nu au statut de aeroport internațional în temeiul dreptului intern relevant (aerodromuri), dar pentru care sunt autorizate zboruri cu proveniența sau cu destinația în țări terțe.
2.2.2. Prin derogare de la punctul 2.1.1, se poate renunța în aerodromuri la amplasarea structurilor destinate separării fizice a fluxurilor de pasageri pentru zborurile interne de cele pentru alte zboruri, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 24 ). În afară de aceasta, în cazul în care volumul de trafic nu impune aceasta, nu este necesar ca polițiștii de frontieră să fie prezenți în permanență, în măsura în care se garantează că, în caz de necesitate, se poate trimite personal la fața locului în timp util.
2.2.3. În cazul în care prezența polițiștilor de frontieră nu este asigurată în permanență într-un aerodrom, administratorul aerodromului informează în prealabil polițiștii de frontieră cu privire la sosirea și plecarea aeronavelor cu proveniența sau destinația în țări terțe.
2.3. Modalități de verificare a persoanelor din zborurile private
2.3.1. În cazul zborurilor private cu proveniența sau destinația în țări terțe, comandatul de bord transmite, înainte de decolare, polițiștilor de frontieră din statul membru de destinație și, după caz, din statele membre de primă intrare o declarație generală conținând, în principal, planul de zbor în conformitate cu anexa 2 la Convenția privind aviația civilă internațională și informații privind identitatea pasagerilor.
2.3.2. În cazul în care zborurile private provenite dintr-o țară terță și cu destinația într-un stat membru fac escală pe teritoriul altor state membre, autoritățile competente ale statului membru de intrare efectuează verificările la frontiere și aplică ștampila de intrare pe declarația generală menționată la punctul 2.3.1.
2.3.3. În cazul în care nu se poate stabili cu certitudine că un zbor are proveniența sau destinația exclusiv pe teritoriile statelor membre, fără aterizare pe teritoriul unei țări terțe, autoritățile competente efectuează verificările asupra persoanelor în aeroporturi și aerodromuri, în conformitate cu punctele 2.1 și 2.2.
2.3.4. Regimul de intrare și de ieșire a planoarelor, a aeronavelor foarte ușoare, a elicopterelor și a aeronavelor de fabricație artizanală, care nu permit decât parcurgerea unor distanțe scurte, precum și a baloanelor dirijabile, se stabilește de dreptul intern și, după caz, prin acordurile bilaterale.
3. Frontiere maritime
3.1. Proceduri generale de verificări a traficului maritim
3.1.1. Verificarea navelor se efectuează în portul de sosire sau de plecare sau într-o zonă prevăzută în acest scop, situată în imediata apropiere a navei sau la bordul navei aflate în apele teritoriale, astfel cum au fost definite de Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării. Statele membre pot încheia acorduri în baza cărora controalele pot fi, de asemenea, efectuate, în timpul trecerii frontierelor sau la sosirea sau plecarea navei, pe teritoriul unei țări terțe, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4.
3.1.2. Comandantul navei, agentul maritim sau o altă persoană autorizată în mod corespunzător de către comandant sau autentificată într-un mod considerat acceptabil de către autoritatea publică competentă („comandant” în ambele cazuri) întocmește o listă a echipajului și a eventualilor pasageri, care cuprinde informațiile solicitate în formularele 5 (lista echipajului) și 6 (lista pasagerilor) din Convenția privind facilitarea traficului maritim internațional (Convenția FAL), precum și, după caz, numărul vizei sau al permisului de ședere:
Comandantul comunică lista (listele) polițiștilor de frontieră sau, în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, altor autorități relevante care înaintează lista (listele) fără întârziere polițiștilor de frontieră.
3.1.3. O confirmare de primire (o copie semnată a listei/listelor sau o confirmare de primire în format electronic) este înmânată comandantului de către polițiștii de frontieră sau de către autoritățile menționate la punctul 3.1.2, care o prezintă, la cerere, atunci când nava se află în port.
3.1.4. Comandantul semnalează imediat autorității competente toate modificările privind componența echipajului sau numărul de pasageri.
De asemenea, comandantul comunică imediat autorităților competente și până la termenul prevăzut la punctul 3.1.2 prezența la bord a pasagerilor clandestini. Cu toate acestea, pasagerii clandestini rămân sub responsabilitatea comandantului.
Prin derogare de la articolele 5 și 8, nu se efectuează verificări la frontiere în mod sistematic asupra persoanelor aflate la bord. Cu toate acestea, polițiștii de frontieră efectuează o percheziție a navei și verificări asupra persoanelor aflate la bordul acesteia numai în cazul în care acest lucru se justifică, în baza unei analize de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală.
3.1.5. Comandantul informează autoritatea competentă despre plecarea navei în timp util și în conformitate cu normele în vigoare în portul respectiv.
3.2. Proceduri speciale de verificări ale anumitor tipuri de navigație maritimă
3.2.1. Comandantul navei de croazieră transmite autorității competente itinerarul și programul croazierei, de îndată ce acestea au fost stabilite și cel târziu până la termenul prevăzut la punctul 3.1.2.
3.2.2. În cazul în care itinerarul navei de croazieră conține exclusiv porturi situate pe teritoriul statelor membre, prin derogare de la articolele 5 și 8, nu se efectuează nicio verificare la frontiere și nava de croazieră poate acosta în porturi care nu sunt puncte de trecere a frontierei.
Cu toate acestea, se efectuează verificări asupra echipajului și pasagerilor respectivelor nave numai atunci când acest lucru se justifică pe baza unei analize de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală.
3.2.3 În cazul în care itinerarul navei de croazieră conține atât porturi situate pe teritoriul statelor membre, cât și porturi situate în țări terțe, prin derogare de la articolul 8, verificările la frontiere se efectuează după cum urmează:
în cazul în care nava de croazieră vine dintr-un port situat pe teritoriul unei țări terțe și efectuează prima escală într-un port situat pe teritoriul unui stat membru, echipajul și pasagerii fac obiectul verificărilor de intrare pe baza listelor nominale cu membrii echipajului și cu pasagerii menționate la punctul 3.1.2.
Pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 8, cu excepția cazului în care o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală demonstrează că nu este necesară efectuarea respectivelor verificări;
în cazul în care nava de croazieră vine dintr-un port situat într-o țară terță și face din nou escală pe teritoriul unui stat membru, echipajul și pasagerii fac obiectul verificărilor de intrare pe baza listelor nominale cu membrii echipajului și cu pasagerii menționate la punctul 3.1.2, cu condiția ca listele respective să fi fost modificate după escala în portul precedent situat pe teritoriul unui stat membru.
Pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 8, cu excepția cazului în care o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală demonstrează că nu este necesară efectuarea respectivelor verificări;
în cazul în care nava de croazieră vine dintr-un port situat într-un stat membru și face escală într-un astfel de port, pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 8, în cazul în care o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală impune acest lucru;
în cazul în care nava de croazieră părăsește un port situat într-un stat membru și are ca destinație un port situat într-o țară terță, echipajul și pasagerii fac obiectul verificărilor de ieșire pe baza listelor nominale cu membrii echipajului și cu pasagerii.
În cazul în care o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală impune acest lucru, pasagerii care se îmbarcă fac obiectul verificărilor de ieșire în conformitate cu articolul 8;
în cazul în care o navă de croazieră părăsește un port situat într-un stat membru și are ca destinație un astfel de port, nu se efectuează nicio verificare de ieșire.
Cu toate acestea, se efectuează verificări asupra echipajului și pasagerilor respectivelor nave numai atunci când acest lucru se justifică pe baza unei analize de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală.
3.2.4. Prin derogare de la articolele 5 și 8, persoanele aflate la bordul navelor de agrement cu proveniența sau destinația într-un port situat într-un stat membru nu fac obiectul verificărilor la frontiere și pot intra într-un port care nu este punct de trecere a frontierei.
Cu toate acestea, în funcție de analiza riscurilor legate de imigrația ilegală și, în special, în cazul în care coasta unei țări terțe este situată în imediata apropiere a teritoriului statului membru în cauză, se efectuează verificări asupra persoanelor și/sau percheziții ale navei de agrement.
3.2.5. Prin derogare de la articolul 5, o navă de agrement venind dintr-o țară terță poate, în mod excepțional, să intre într-un port care nu este punct de trecere a frontierei. În acest caz, persoanele aflate la bord informează autoritățile portuare în vederea autorizării intrării în port. Autoritățile portuare iau legătura cu autoritățile portului cel mai apropiat desemnat ca punct de trecere a frontierei în vederea semnalării sosirii navei. Declarația privind pasagerii se face prin depunerea la autoritățile portuare a listei persoanelor aflate la bord. Respectiva listă se pune la dispoziția polițiștilor de frontieră, cel mai târziu în momentul sosirii.
În același fel, în cazul în care din motive de forță majoră nava de agrement venind dintr-o țară terță trebuie să acosteze într-un alt port decât cel care este punct de trecere a frontierei, autoritățile portuare iau legătura cu autoritățile portului celui mai apropiat desemnat ca punct de trecere a frontierei în vederea semnalării prezenței navei respective.
3.2.6. Un document care conține toate caracteristicile navei și numele persoanelor care se află la bord trebuie să fie prezentat cu ocazia verificărilor. Un exemplar al documentului se înmânează autorităților porturilor de intrare și de ieșire. Atât timp cât nava rămâne în apele teritoriale ale unui stat membru, un exemplar din acest document trebuie să figureze printre documentele aflate la bord.
3.2.7. Prin derogare de la articolele 5 și 8, echipajul navelor de pescuit de coastă care intră zilnic sau în interval de 36 de ore în portul de înmatriculare sau în orice alt port situat pe teritoriul statelor membre, fără a intra într-un port situat pe teritoriul unei țări terțe, nu face obiectul verificărilor sistematice. Cu toate acestea, în special în cazul în care coasta unei țări terțe este situată în imediata apropiere a teritoriului statului membru în cauză, se ia în considerare analiza riscurilor legate de imigrația ilegală în vederea determinării frecvenței verificărilor care trebuie efectuate. În funcție de aceste riscuri, se efectuează verificări asupra persoanelor și/sau percheziții ale navei.
3.2.8. Echipajul navelor de pescuit de coastă, care nu sunt înmatriculate într-un port situat pe teritoriul unui stat membru, face obiectul verificărilor în conformitate cu dispozițiile privind marinarii.
3.2.9. Se vor efectua verificări asupra persoanelor aflate la bordul navelor feribot care efectuează curse spre porturi situate în țări terțe. Se aplică următoarele dispoziții:
în funcție de posibilități, statele membre amenajează culoare separate, în conformitate cu articolul 10;
pasagerii pietoni trebuie să facă separat obiectul unor verificări;
verificările asupra pasagerilor din vehicule se efectuează în timp ce aceștia se află în vehicul;
pasagerii autocarelor trebuie tratați la fel ca pasagerii pietoni. Respectivii pasageri trebuie să coboare din autocar pentru a face obiectul verificărilor;
verificările asupra șoferilor de camioane și asupra eventualilor însoțitori se efectuează în timp ce persoanele respective se află în vehicul. În principiu, aceste verificări se organizează separat de verificările celorlalți pasageri;
pentru a garanta rapiditatea verificărilor, trebuie să se prevadă un număr suficient de posturi de control;
mijloacele de transport utilizate de pasageri și, după caz, încărcătura și alte obiecte transportate fac obiectul perchezițiilor aleatorii, în special pentru a detecta imigranții ilegali;
membrii echipajului navelor feribot sunt tratați la fel ca membrii echipajului navelor comerciale;
punctul 3.1.2 (obligația de a înainta listele pasagerilor și ale echipajului) nu se aplică. În cazul în care trebuie redactată lista persoanelor aflate la bord în conformitate cu Directiva 98/41/CE a Consiliului ( 25 ), comandantul înmânează autorității competente din portul de sosire pe teritoriul statelor membre o copie a acestei liste în maximum treizeci de minute de la plecarea navei din portul unei țări terțe.
3.2.10. În cazul în care un feribot venind dinspre o țară terță și care face mai mult de o escală pe teritoriul statelor membre îmbarcă pasageri exclusiv pentru tronsonul care mai rămâne pe teritoriul respectiv, pasagerii în cauză fac obiectul unui control de ieșire în portul de plecare și al unui control de intrare în portul de destinație.
Asupra persoanelor care pe timpul acestor escale se află deja la bordul feribotului și nu s-au îmbarcat pe teritoriul statelor membre se efectuează verificări în portul de destinație. În cazul în care țara de destinație este o țară terță, se aplică procedura inversă.
3.2.11. Prin derogare de la articolul 8, nu se efectuează verificări la frontiere asupra legăturilor de transport de mărfuri între aceleași două sau mai multe porturi situate pe teritoriul statelor membre, care nu fac escală în niciun port din afara teritoriului statelor membre și care constau în transport de mărfuri.
Cu toate acestea, se efectuează controlul asupra echipajului și pasagerilor respectivelor nave numai atunci când acest lucru se justifică pe baza unei analize de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală.
4. Navigația pe apele interne
4.1. „Navigație pe apele interne ce implică trecerea frontierelor externe” cuprinde utilizarea, în scopuri profesionale sau de agrement, a tuturor tipurilor de nave sau de ambarcațiuni de pe fluvii, râuri, canale și lacuri.
4.2. În ceea ce privește navele utilizate în scopuri profesionale, căpitanul și persoanele angajate la bord, care apar pe lista echipajului, precum și membrii familiei respectivelor persoane care locuiesc la bordul navei sunt considerați membri ai echipajului sau echivalenți.
4.3. Dispozițiile relevante ale punctelor 3.1 și 3.2 se aplică mutatis mutandis verificărilor în cadrul navigației pe apele interne.
ANEXA VII
Dispoziții speciale pentru anumite categorii de persoane
1. Șefii de stat
Șefii de guvern și membrii guvernelor naționale însoțiți de soții (soțiile) lor, precum și membrii delegațiilor oficiale ale acestora, și suveranii și alți membri de rang înalt ai unei familii regale.
Prin derogare de la articolul 6 și de la articolele 8-14, șefii de stat, șefii de guvern și membrii guvernelor naționale însoțiți de soții (soțiile) lor, precum și membrii delegațiilor oficiale ale acestora, și suveranii și alți membri de rang înalt ai unei familii regale, invitați de guvernele statelor membre sau de organizații internaționale în scopuri oficiale și a căror sosire și plecare au fost anunțate oficial, pe cale diplomatică, nu sunt supuși verificărilor la frontiere.
2. Piloții aeronavelor și alți membri ai echipajului
2.1. Prin derogare de la articolul 6, titularii unui brevet de pilot sau ai unui certificat de membru al echipajului (Crew Member Certificate), prevăzute în anexa 9 la Convenția privind aviația civilă internațională din 7 decembrie 1944, în exercitarea atribuțiilor și pe baza respectivelor documente, pot:
să se îmbarce sau să debarce în aeroportul de escală sau de destinație situat pe teritoriul unui stat membru;
să intre pe teritoriul localității aeroportului de escală sau de destinație situat pe teritoriul unui stat membru;
să se deplaseze prin orice mijloc de transport către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru pentru a se îmbarca pe o aeronavă care urmează să plece de pe respectivul aeroport.
În orice altă situație, trebuie îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
2.2. Dispozițiile articolelor 7-14 se aplică verificărilor asupra echipajelor aeronavelor. În măsura posibilului, se efectuează cu prioritate verificările asupra echipajului aeronavelor. Mai precis, respectivele verificări au loc fie înainte de cele ale pasagerilor, fie în locuri special amenajate în acest scop. Prin derogare de la articolul 8, echipajul, aflat în cadrul exercitării atribuțiilor și cunoscut de personalul responsabil pentru controalele la frontiere, poate face obiectul numai al unor verificări aleatorii.
3. Marinarii
Prin derogare de la articolele 5 și 8, statele membre pot autoriza marinarii care dețin un carnet de marinar eliberat în conformitate cu Convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 108 (1958) sau nr. 185 (2003) privind actele de identitate ale personalului navigant, Convenția privind facilitarea traficului maritim internațional (Convenția FAL) și cu dreptul intern relevant, să intre pe teritoriul statelor membre și să meargă la țărm în zona portului unde face escală nava sau în localitățile limitrofe sau să iasă de pe teritoriul statelor membre, întorcându-se pe nava lor, fără să se prezinte la un punct de trecere a frontierei, cu condiția să figureze pe lista echipajului navei de care aparțin, care a fost în prealabil transmisă pentru verificare de către autoritățile competente.
Cu toate acestea, pe baza analizei de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală, marinarii fac obiectul unui control al polițiștilor de frontieră, înainte de a coborî la țărm, în conformitate cu articolul 8.
4. Titularii pașapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, precum și membrii organizațiilor internaționale
4.1. Având în vedere privilegiile speciale sau imunitățile de care beneficiază titularii pașapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu eliberate de țări terțe sau de guvernele lor recunoscute de statele membre, precum și titularii documentelor eliberate de organizațiile internaționale indicate la punctul 4.4, care călătoresc în interes de serviciu, aceștia pot avea prioritate în fața altor călători la verificările de la punctele de trecere a frontierei, chiar dacă pot face obiectul, când este cazul, obligației de a obține o viză.
Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (c), titularii respectivelor permise nu sunt obligați să facă dovada deținerii unor mijloace suficiente de subzistență.
4.2. În cazul în care o persoană se prezintă la frontiera externă invocând privilegii, imunități și exonerări, polițistul de frontieră solicită ca respectiva persoană să facă dovada calității sale prin prezentarea documentelor corespunzătoare, în special certificate eliberate de statul acreditant, sau prin prezentarea unui pașaport diplomatic sau printr-un alt mijloc. În cazul în care există îndoieli, polițistul de frontieră poate, în caz de urgență, să apeleze direct la Ministerul Afacerilor Externe.
4.3. Membrii acreditați ai misiunilor diplomatice și ai reprezentanțelor consulare și familiile lor pot intra pe teritoriul statelor membre prezentând documentul menționat la articolul 20 alineatul (2), însoțit de documentul care permite trecerea frontierei. În afară de aceasta, prin derogare de la articolul 14, polițiștii de frontieră nu au dreptul de a refuza intrarea pe teritoriul statelor membre a titularilor pașapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, fără să fi consultat în prealabil autoritățile naționale competente. Acest lucru este valabil și când persoana în cauză face obiectul unei alerte în SIS.
4.4. Documentele eliberate de organizațiile internaționale în scopurile specificate la punctul 4.1 sunt, în special, următoarele:
5. Lucrători transfrontalieri
5.1. Procedurile referitoare la verificările asupra lucrătorilor transfrontalieri sunt reglementate de dispozițiile generale privind controlul la frontiere, în special articolele 8 și 14.
5.2. Prin derogare de la articolul 8, lucrătorii transfrontalieri care sunt cunoscuți de polițiștii de frontieră întrucât trec frecvent frontiera pe la același punct de trecere al frontierei și care, în baza verificărilor inițiale, nu fac obiectul unei alerte nici în SIS, nici în bazele naționale de date, nu fac obiectul verificărilor decât în mod aleatoriu, pentru a verifica dacă dețin un document valabil care îi autorizează să treacă frontiera și dacă îndeplinesc condițiile necesare pentru intrare. Inopinat și la intervale neregulate, respectivele persoane fac obiectul unor verificări amănunțite.
5.3. Dispozițiile punctului 5.2 pot fi extinse pentru alte categorii de persoane care traversează în mod regulat frontiera.
6. Minori
6.1. Polițiștii de frontieră acordă o atenție deosebită minorilor, indiferent dacă aceștia călătoresc însoțiți sau nu. Minorii care trec frontiera externă fac obiectul acelorași verificări la intrare și la ieșire precum adulții, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.
6.2. În cazul în care minorii sunt însoțiți, polițistul de frontieră verifică existența autorității părintești sau a tutelei legale a însoțitorilor asupra minorului, în special în cazul în care minorul este însoțit de un singur adult și în cazul în care există motive întemeiate de suspiciune că respectivul minor a fost luat ilegal din custodia persoanelor care dețin în mod legal autoritatea părintească sau tutela legală asupra sa. În cazul din urmă, polițistul de frontieră efectuează o cercetare mai aprofundată în vederea descoperirii eventualelor incoerențe sau contradicții în informațiile date.
6.3. În cazul minorilor care călătoresc neînsoțiți, polițiștii de frontieră se asigură, printr-o verificare aprofundată a documentelor de călătorie și a altor documente, că minorii nu părăsesc teritoriul împotriva voinței persoanelor învestite cu autoritatea părintească sau tutela legală asupra lor.
6.4. Statele membre desemnează puncte naționale de contact pentru consultare cu privire la minori și informează Comisia cu privire la aceasta. Comisia pune la dispoziția statelor membre o listă cu respectivele puncte naționale de contact.
6.5. În cazul în care există dubii cu privire la oricare dintre circumstanțele prevăzute la punctele 6.1, 6.2 și 6.3, polițiștii de frontieră utilizează lista punctelor naționale de contact pentru consultare cu privire la minori.
6.6. Statele membre se asigură că polițiștii de frontieră care verifică datele biometrice ale copiilor sau care utilizează aceste date pentru a identifica un copil sunt special instruiți pentru a face acest lucru într-un mod care ține seama de nevoile specifice ale copiilor și este adaptat acestora și cu respectarea deplină a interesului superior al copilului și a garanțiilor prevăzute în Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Atunci când minorul este însoțit de un părinte sau de un tutore legal, respectiva persoană însoțește copilul atunci când sunt verificate sau utilizate pentru identificare datele biometrice. Nu se folosește forța. Statele membre se asigură, atunci când este necesar, că infrastructura de la punctele de trecere a frontierei este adaptată pentru utilizarea datelor biometrice ale copiilor.
7. Servicii de salvare, poliție, pompieri și polițiști de frontieră
Înțelegerile privind intrarea și ieșirea membrilor serviciilor de salvare, a poliției, a pompierilor care acționează în situații de urgență, precum și a polițiștilor de frontieră care trec frontiera în exercitarea atribuțiilor de serviciu sunt prevăzute de dreptul intern. Statele membre pot încheia acorduri bilaterale cu țările terțe privind intrarea și ieșirea acestor categorii de persoane. Respectivele înțelegeri și acorduri bilaterale pot să prevadă derogări de la articolele 5, 6 și 8.
8. Lucrătorii offshore
Prin derogare de la articolele 5 și 8, lucrătorii offshore care se întorc în mod regulat pe teritoriul statelor membre pe cale maritimă sau aeriană fără a fi staționat pe teritoriul unei țări terțe nu fac obiectul controalelor sistematice.
Cu toate acestea, în special în cazul în care linia de coastă a unei țări terțe este situată în imediata apropiere a unui sit offshore, se ia în considerare analiza de risc legată de migrația ilegală în vederea determinării frecvenței controalelor care trebuie efectuate.
ANEXA VIII
ANEXA IX
Regulament abrogat și lista modificărilor ulterioare
|
Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 105, 13.4.2006, p. 1) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 296/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 97, 9.4.2008, p. 60) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 81/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 35, 4.2.2009, p. 56) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 243, 15.9.2009, p. 1) |
Numai articolul 55 |
|
Regulamentul (UE) nr. 265/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 85, 31.3.2010, p. 1) |
Numai articolul 2 |
|
Punctul 9 din anexa V la Actul de Aderare din 2011 |
|
|
Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 1) |
Numai articolul 1 |
|
Regulamentul (UE) nr. 1051/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 295, 6.11.2013, p. 1) |
|
ANEXA X
Tabel de corespondență
|
Regulamentul (CE) nr. 562/2006 |
Prezentul regulament |
|
Articolul 1 |
Articolul 1 |
|
Articolul 2 teza introductivă |
Articolul 2 teza introductivă |
|
Articolul 2 punctele 1-8 |
Articolul 2 punctele 1-8 |
|
Articolul 2 punctul 8a |
Articolul 2 punctul 9 |
|
Articolul 2 punctul 9 |
Articolul 2 punctul 10 |
|
Articolul 2 punctul 10 |
Articolul 2 punctul 11 |
|
Articolul 2 punctul 11 |
Articolul 2 punctul 12 |
|
Articolul 2 punctul 12 |
Articolul 2 punctul 13 |
|
Articolul 2 punctul 13 |
Articolul 2 punctul 14 |
|
Articolul 2 punctul 14 |
Articolul 2 punctul 15 |
|
Articolul 2 punctul 15 |
Articolul 2 punctul 16 |
|
Articolul 2 punctul 16 |
Articolul 2 punctul 17 |
|
Articolul 2 punctul 17 |
Articolul 2 punctul 18 |
|
Articolul 2 punctul 18 |
Articolul 2 punctul 19 |
|
Articolul 2 punctul 18a |
Articolul 2 punctul 20 |
|
Articolul 2 punctul 19 |
Articolul 2 punctul 21 |
|
Articolul 3 |
Articolul 3 |
|
Articolul 3a |
Articolul 4 |
|
Articolul 4 |
Articolul 5 |
|
Articolul 5 alineatul (1) |
Articolul 6 alineatul (1) |
|
Articolul 5 alineatul (1a) |
Articolul 6 alineatul (2) |
|
Articolul 5 alineatul (2) |
Articolul 6 alineatul (3) |
|
Articolul 5 alineatul (3) |
Articolul 6 alineatul (4) |
|
Articolul 5 alineatul (4) |
Articolul 6 alineatul (5) |
|
Articolul 6 |
Articolul 7 |
|
Articolul 7 alineatele (1) și (2) |
Articolul 8 alineatele (1) și (2) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (a) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (a) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (aa) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (b) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (ab) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (c) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (ac) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (d) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (ad) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (e) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (ae) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (f) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (b) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (g) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (c) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (h) |
|
Articolul 7 alineatul (3) litera (d) |
Articolul 8 alineatul (3) litera (i) |
|
Articolul 8 |
Articolul 9 |
|
Articolul 9 alineatul (1) |
Articolul 10 alineatul (1) |
|
Articolul 9 alineatul (2) primul paragraf litera (a) |
Articolul 10 alineatul (2) primul și al doilea paragraf |
|
Articolul 9 alineatul (2) primul paragraf litera (b) |
Articolul 10 alineatul (2) al treilea paragraf |
|
Articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf |
Articolul 10 alineatul (2) al patrulea paragraf |
|
Articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf |
Articolul 10 alineatul (2) al cincilea paragraf |
|
Articolul 9 alineatele (3) și (4) |
Articolul 10 alineatele (3) și (4) |
|
Articolul 10 alineatele (1)-(5) |
Articolul 11 alineatele (1)-(5) |
|
Articolul 10 alineatul (6) |
— |
|
Articolul 11 |
Articolul 12 |
|
Articolul 12 |
Articolul 13 |
|
Articolul 13 |
Articolul 14 |
|
Articolul 14 |
Articolul 15 |
|
Articolul 15 |
Articolul 16 |
|
Articolul 16 |
Articolul 17 |
|
Articolul 17 |
Articolul 18 |
|
Articolul 18 |
Articolul 19 |
|
Articolul 19 |
Articolul 20 |
|
Articolul 19a (capitolul IV) |
— |
|
Articolul 19a (capitolul IVa) |
Articolul 21 |
|
Articolul 20 |
Articolul 22 |
|
Articolul 21 |
Articolul 23 |
|
Articolul 22 |
Articolul 24 |
|
Articolul 23 |
Articolul 25 |
|
Articolul 23a |
Articolul 26 |
|
Articolul 24 |
Articolul 27 |
|
Articolul 25 |
Articolul 28 |
|
Articolul 26 |
Articolul 29 |
|
Articolul 26a |
Articolul 30 |
|
Articolul 27 |
Articolul 31 |
|
Articolul 28 |
Articolul 32 |
|
Articolul 29 |
Articolul 33 |
|
Articolul 30 |
Articolul 34 |
|
Articolul 31 |
Articolul 35 |
|
Articolul 32 |
Articolul 36 |
|
Articolul 33 |
Articolul 37 |
|
Articolul 33a |
Articolul 38 |
|
Articolul 34 |
Articolul 39 |
|
Articolul 35 |
Articolul 40 |
|
Articolul 36 |
Articolul 41 |
|
Articolul 37 |
Articolul 42 |
|
Articolul 37a |
Articolul 43 |
|
Articolul 38 |
— |
|
Articolul 39 |
Articolul 44 |
|
Articolul 40 |
Articolul 45 |
|
Anexele I-VIII |
Anexele I-VIII |
|
— |
Anexa IX |
|
— |
Anexa X |
ANEXA XI
CĂLĂTORII ESENȚIALE
Partea A
Categoriile de persoane menționate la articolul 21a alineatul (4):
profesioniștii din domeniul sănătăți, cercetătorii din domeniul sănătății și personalul care se ocupă de îngrijirea persoanelor în vârstă;
lucrătorii transfrontalieri;
personalul din sectorul transporturilor;
diplomații, personalul organizațiilor internaționale și persoanele care sunt invitate de organizațiile internaționale și a căror prezență fizică este necesară pentru buna funcționare a acestor instituții, personalul militar, lucrătorii din domeniul umanitar și personalul de protecție civilă în exercitarea atribuțiilor lor;
pasagerii aflați în tranzit;
pasagerii care se deplasează din motive familiale imperative;
personalul navigant maritim;
persoanele care au nevoie de protecție internațională sau care au nevoie să intre din alte motive umanitare.
Partea B
Categoriile de persoane menționate la articolul 21a alineatul (5)
copiii din învățământul aferent educației timpurii și elevii care urmează studii într-o țară vecină și tutorii lor care îi însoțesc, care trec frontiera pentru a beneficia de educație, precum și studenții sau persoanele care călătoresc în scopuri educaționale;
lucrătorii sezonieri, inclusiv lucrătorii care produc alimente;
persoanele care călătoresc din motive imperioase de îngrijire a animalelor sau pentru măsuri necesare pentru agricultură și silvicultură în cazuri individuale;
lucrătorii cu înaltă calificare, precum și personalul-cheie și personalul științific care au un loc de muncă necesar din punct de vedere economic, societal și al securității și care au o activitate care nu poate fi amânată sau desfășurată în străinătate;
personalul autorităților publice pentru apărare, ordine publică, sănătate publică și securitate națională, și anume personalul poliției, al poliției de frontieră, al serviciilor de imigrație, al serviciilor de protecție civilă din domeniul sănătății publice etc. sau reprezentanții autorităților de aplicare a legii, în cazul în care călătoria este legată de îndeplinirea sarcinilor oficiale, inclusiv personalul responsabil cu exploatarea și întreținerea infrastructurii critice;
pescarii și persoanele care lucrează sau prestează servicii pe nave sau pe platforme miniere și de foraj offshore, pe baza unui raport de muncă, altul decât un contract de muncă în domeniul maritim;
persoanele care intră în statul membru în scopul primirii de servicii medicale esențiale, inclusiv ocupanții vehiculelor de urgență;
partenerii (soții/soțiile, partenerii civili, concubinii) și copiii unui călător esențial, inclusiv resortisanții țărilor terțe care călătoresc în scopul reîntregirii familiei;
resortisanții țărilor terțe care călătoresc pentru a răspunde unei citații din partea unei autorități judiciare;
persoanele care dețin un card internațional de presă emis de Federația Internațională a Jurnaliștilor;
persoanele dependente care călătoresc către locul în care se află îngrijitorii lor.
ANEXA XII
Partea A
Procedura de transferare a persoanelor reținute în zonele de frontieră internă
1. Deciziile de transfer în temeiul articolului 23a alineatul (2) se emit folosind un formular-standard, astfel cum este prevăzut în partea B a prezentei anexe, completat de autoritatea națională competentă. Deciziile produc efecte imediat.
2. Formularul-standard completat i se înmânează resortisantului țării terțe în cauză, care confirmă primirea deciziei de transfer prin semnarea formularului și primește o copie a formularului semnat.
În cazul în care resortisantul țării terțe refuză să semneze formularul-standard, autoritatea competentă indică refuzul în formular, la rubrica „Observații”.
3. Autoritățile naționale care emit o decizie de transfer înregistrează datele în formularul-standard menționat în partea B din prezenta anexă.
4. Autoritățile naționale care emit o decizie de transfer informează anual Comisia cu privire la numărul de persoane transferate în alte state membre, indicând statul membru (statele membre) în care au fost transferate persoanele, motivele pentru care se constată că persoanele respective nu aveau drept de ședere în statul membru și, dacă este cazul, cetățenia resortisanților țărilor terțe reținuți.
5. Resortisanții țărilor terțe reținuți în zonele de frontieră și transferați în temeiul acestei proceduri au dreptul la o cale de atac. Calea de atac împotriva deciziei de transfer se exercită în conformitate cu dreptul intern. Resortisanții țărilor terțe beneficiază de măsuri reparatorii eficiente în conformitate cu articolul 47 din cartă. Resortisantului țării terțe i se indică, în scris, într-o limbă pe care o înțelege sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțelege, punctele de contact în măsură să îi comunice informații despre reprezentanții care au competența de a acționa în numele respectivului resortisant al țării terțe, în conformitate cu dreptul intern. Introducerea unei căi de atac nu are efect suspensiv.
6. Autoritățile naționale competente se asigură că resortisantul țării terțe care face obiectul unei decizii de transfer este transferat, în cadrul cooperării bilaterale menționate la articolul 23a alineatul (1) litera (a), la autoritățile competente ale statului membru de primire. Transferul are loc imediat și în termen de cel mult 24 de ore. Ulterior, procedura de transfer nu poate avea loc, iar dispozițiile relevante din Directiva 2008/115/CE se aplică, după caz. Autoritățile naționale competente ale statului membru de primire cooperează cu autoritățile naționale competente ale statului membru de transfer în acest scop.
Partea B
Formular-standard pentru transferarea persoanelor reținute în zonele de frontieră internă
( 1 ) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).
( 3 ) Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1).
( 4 ) Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (JO L 164, 14.7.1995, p. 1).
( 5 ) Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (UE) nr. 1077/2011 (JO L 327, 9.12.2017, p. 20).
( 6 ) Regulamentul (UE) 2024/1359 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 privind abordarea situațiilor de criză și de forță majoră în domeniul migrației și azilului și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1147 (JO L, 2024/1359, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1359/oj).
( 7 ) Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44).
( 8 ) Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).
( 9 ) Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (JO L 218, 13.8.2008, p. 60).
( 10 ) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).
( 11 ) Regulamentul (CE) nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de statul membru care emite formularul respectiv (JO L 53, 23.2.2002, p. 4).
( *1 ) Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii (JO L 157, 27.5.2014, p. 1).
( *2 ) Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (JO L 132, 21.5.2016, p. 21).
( *3 ) Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de modificare a dispozițiilor Convenției Schengen (JO L 405, 30.12.2006, p. 1).
( *4 ) Regulamentul (CE) nr. 693/2003 al Consiliului din 14 aprilie 2003 de stabilire a unui document de facilitare a tranzitului (FTD), a unui document de facilitare a tranzitului feroviar (FRTD) și de modificare a Instrucțiunilor consulare comune și a Manualului comun (JO L 99, 17.4.2003, p. 8).
( 12 ) Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (JO L 251, 16.9.2016, p. 1).
( 13 ) Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii (JO L 261, 6.8.2004, p. 24).
( 14 ) Regulamentul (UE) 2019/817 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 privind instituirea unui cadru pentru interoperabilitatea dintre sistemele de informații ale UE în domeniul frontierelor și al vizelor și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008, (UE) 2016/399, (UE) 2017/2226, (UE) 2018/1240, (UE) 2018/1726 și (UE) 2018/1861 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziilor 2004/512/CE și 2008/633/JAI ale Consiliului (JO L 135, 22.5.2019, p. 27).
( *5 ) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).
( 15 ) Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, p. 1).
( 16 ) Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (JO L 199, 31.7.2007, p. 23).
( 17 ) Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 de stabilire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE (JO L, 2024/1348, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj).
( 18 ) Regulamentul (UE) 2024/1347 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate, de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului și de abrogare a Directivei 2011/95/UE (JO L, 2024/1347, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/2024/1347/oj).
( 19 ) Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/20072007/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a Deciziei Consiliului 2005/267/CE (JO L 251, 16.9.2016, p. 1).
( 20 ) Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (JO L 132, 29.5.2010, p. 11).
( 21 ) JO L 239, 22.9.2000, p. 73.
( 22 ) Nu este necesar niciun simbol pentru Norvegia și Islanda.
( 23 ) Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispozițiilor prevăzute la articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 187, 10.7.2001, p. 45).
( 24 ) Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 (JO L 97, 9.4.2008, p. 72).
( 25 ) Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității (JO L 188, 2.7.1998, p. 35).